Mă tem că diriguitorii „noului PNL” se bucură de o inteligenţă futilă ori frivolă, de somnambuli rătăciţi şi cu busola pierdută. Numele doctrinei lor a devenit o banală ficţiune, sulemenelile aduse sunt alunecări şi plonjoane în ridicol, în prosteşti baliverne, calcă în picioare viaţa demnă, batjocoresc speranţa de trai decent şi propăşire a românilor.
M-am zgâit şi am citit în ziare bucureştene, am auzit şi am văzut oripilante comentarii la posturi de radio şi tv tot bucureştene despre situaţia gravă şi fără ieşire în care se află PNL- ul lui Gorghiu, Blaga şi Iohannis în urma înhămării penibilului Ludovic Orban de către Codruţa şi ai ei. Observam că mai toţi comentatorii şi ziariştii bucureşteni, chiar şi Grigore Cartianu şi Dan Tăpălagă şi Rareş Bogdan sunt interesaţi şi preocupaţi, săracii de ei, doar de problema candidatului la primăria generală a Capitalei. Unii sunt neinteligibili, îngăimările lor scremute, simpliste, inexpresive şi vrednice de compătimire provoacă zâmbete sfidătoare şi dispreţ. Restul ţării îi interesează doar în subsidiar. Ştim, prea bine, că Ludovic Orban şi-a dat demisia din toate funcţiile pe care le deţinea – dragul de el şi ghinion pentru neică K. Iohannis. Adică, funcţii la scară naţională: aceea de prim-vicepreşedinte al „noului” PNL şi de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Specialist în cântat osanale şi ovaţii, Ludovic Orban acaparase nişte funcţii pentru care nu era agreat nici chiar în propriul „noul” PNL. Sunt convins că acest linge blide a auzit de academicianul Iacob Negruzzi care puncta: „Pentru ca să te poţi susţine trebuie să ai merite adevărate”. Meritele lui Ludovic Orban pot fi măsurate în şi prin idioata ticluire a viciilor şi pretenţiilor de răsplată imorală şi împotriva legii. Cum a fost prins cu fofârlica acest fandosit de către DNA (cu sau fără aportul SRI?) pe care îl alipesc tot sistemului (pe care mă tem că acum ori mai târziu va trebui să-l definesc dictatorial, terorist, anti-democratic, amintind vremuri de restrişte îndurate de români). Ludovic Orban a fost pus sub urmărire penală şi control judiciar timp de 60 de zile. Calpuzanul lipsit de scrupule nu a fost nici încătuşat şi nici nu s-a cerut Camerei Deputaţilor acordul pentru a fi priponit. Argumentul DNA este pe cât de caraghios, pe atât de nătâng: se zice că pişicherul L. Orban i-ar fi pretins unui om de afaceri suma de 50.000 euro ca să mituiască doi directori de trusturi TV, pentru campania sa electorală, iar acel om de afaceri – al cărui nume rămâne neştiut, fireşte, – a alergat cu sufletul la gură să şoptească la DNA, să ştie şi să se minuneze şi tanti Codruţa de năuceala frivolului. E bine să ştim că DNA nu are nicio dovadă sigură! Tocmai de aceea: pentru orice om cu mintea întreagă şi care nu lucrează nici la Procuratură, nici la vreun tribunal, nici la DNA sau la „servicii” şi nu şi-a pierdut minţile – un simplu denunţ nu are valoare probatorie şi nu pune în evidenţă un adevăr. Nici măcar nu sunt argumentate cu interceptări ce „nu dau greş” şi nu duc în ispită. Să te ferească Dumnezeu şi Sfântul Duh de ispita asta paranoică!! Nu discut plănuirea lui L. Orban de a sperţui nişte şefi de televiziune: poate da, poate nu”. Sunt pe meleagurile noastre mulţi bogătaşi care primesc mită sume fabuloase, bani cu mormanul. Nu discut nici măcar presupoziţia că un om – oricare o fi el – poate să încerce fidelitatea unei prietenii solicitându-i „prietenului”, ca probă, un anumit serviciu. Bine ar fi să respectăm cu sfinţenie vorbele poetului spaniol J.Ruiz de Alarcon: „ Prietenia, ce virtute sfântă/ care nicicând nu caută răsplată/ căci singură îşi este sieşi fruct”. Viaţa fără prieteni este searbădă. Prietenia adevărată multiplică bucuriile şi diminuează tristeţea, este leac împotriva sorţii vitrege şi alinare a sufletului chinuit de angoase. Iluministul francez Caude Adrien Helvetius spunea: „Numai mâna unui prieten poate smulge spinul din inină”.
Dilema ce provoacă încurcături şi multiple semne de nesiguranţă este: a luat tomnaticul flăcău, Ludovic Organ mormanul de bani şi, mai departe, i-a folosit oare, nătărăul, pentru a mitui doi directori de televiziune? Dar, dacă i-o fi cerut doar pentru a-i vârî în propriul buzunar, fără a mitui pe cineva? Dar, i-a primit? Nici dracu nu ştie! Nu vreau să-l apăr pe ridicolul Ludovic Orban, am chiar dubii în legătură cu onestitatea şi corectitudinea acestui slugarnic. Şi totuşi, unde-i proba?! Va fi făcut Ludovic Orban de-a lungul timpului felurite învârteli cu bani de la unii, de la alţii ori chiar de la buget?! Nu este imposibil! În şi prin, repetată milenar, experienţă, poporul a şlefuit axioma: „ban la ban şi păduche la golan trage!” Dacă e aşa, atunci neînduplecaţii procurori, sculptori ai legalităţii şi moralităţii, ar fi trebuit să-l acroşeze pentru aceste matrapazlâcuri nu pentru o incertă solicitare de bani de la cineva – bani care nici nu s-au dat!
Mai gravă devine o altă problemă: Ludovic Orban a devenit o persoană vătămătoare, incomodă în acest PNL, aşa cum era şi în fostul – şi este evident că Alina Gorghiu ca şi buldogul nu-1 suportă, fiindcă îi calcă pe nervi şi le provoacă insomnie. Explicabil: noul PNL l-a împins pe acest lingău-viclean să candideze la primăria generală a Bucureştiului cu toate că farsorul n-ar fi dorit iniţial. În mod normal, cel care ar fi trebuit să-şi asume această responsabilitate trebuia să fie „preşedintele” „noului” PNL pe Bucureşti, „prim-ministrul din umbră” al mormolocului K. V. Iohannis, sforarul PDL-ist Cătălin Predoiu, un neica-nimeni care umblă cu cioara vopsită recomandând-o papagal. Uşor de înţeles că „acroşarea” de către DNA a lui linge-blide, scormonind după linte, o linişteşte pe zâmbăreaţă, diminuându-i temerile că nu va mai avea un contracandidat turbulent şi vanitos, iar pe posturile de prim- vicepreşedinte al partidului şi de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor va putea veni o altă persoană, ori alte două, pentru a întări structura de conducere a „noului” PNL, ce va rezulta după deplina şi îmbârligata fuziune şi în care liderii „vechiului” PNL, atâţia câţi au mai rămas, nu vor mai conta: „vechiul” PDL va conduce „noul” PNL (menţinându-se, poate, şi un consistent detaşament fidel lui Băselu: Nuţica din Pleşcoi, Bulă-Boc şi alte javre demolatoare).
Şi, ce să vezi?! Un partid atât de mare şi cu membri atât de şcoliţi şi cu experienţă de vastă cuprindere precum „noul” PNL şi-a ales drept candidat pentru a ocupa fotoliul de primar al Capitalei un marţafoi aventurier cu idei şi îndeletniciri fascist-legionare, împrumutate de la „Garda de fier”, calpuzan bântuit de demenţă şi amnezie, adus, zice-se, din „societatea civilă”, celebrul incendiator Marian Munteanu, de pe vremea „Pieţei Universităţii”. Cum de s-a întâmplat asta şi cine a pus la cale acest circ ridicol? De ce nu s-a găsit nici un destoinic liberal pentru o astfel de candidatură? Explicaţia primitivei şi anchilozatei mintal Alina Gorghiu, este de tot râsul, ca multe altele de-ale ei: „Ne feream ca dracu de tămâie de un candidat care ar putea fi suspectat de fapte de corupţie”. Ucigă-vă toaca de liberali năbădăioşi: în cogeamitea nou PNL nu există nici un om pe care să nu-1 poată agăţa DNA?!
Dar, cu viteza luminii nu a melcului urmaşii brătienilor, îndărătnicii şi perseverenţii liberali ai Alinei Gorghiu şi Vasile Blaga l-au aliniat pe flutură-vânt Marian Munteanu în şirul lui C. Buşoi şi L. Orban, spunându-i răspicat individului cu afinităţi şi destrăbălări legionare: adio şi-un praz verde…!! punându-1 în loc pe alesul lui Gâgă Iohannis, penalul avocat Cătălin Predoiu. Alina Gorghiu şi ciracii ei au sărit din lac în puţ, au fugit de dracu şi vor să-l şlefuiască pe tac-so. Căutând unitatea, coordonaţi de „retrasul” Marian Munteanu, liberalii au intrat în conul de umbră al dezbinării şi neîncrederii, al formulelor ce împing la mantinelă demnitatea, onoarea şi rigorile moralei. Poate, oare, Cătălin Predoiu, cu atâtea bube în cap, să bandajeze barem rănile, loviturile şi fracturile „noului” PNL? Sunt convins că NU.
Prof.univ.dr.Grigore Drondoe
