13 septembrie, ziua Sfântului Corneliu Sutaşul – La mulţi ani, doctore Cornel Munteanu!

„Medicina înseamnă Ştiinţă şi Conştiinţă încălzite de iubirea de oameni”, le spunea studenţilor săi profesorul Iuliu Haţeganu, la Facultatea de Medicină din Cluj, studenţi printre care s-a aflat şi dr. Cornel Munteanu, acum mai bine de 50 de ani, doctorul nostru de inimi ce în curând va fi sărbătorit.

Niciodată mulţumit de sine
Anii au trecut, „ca nori lungi pe şesuri”, iar doctorul care în data de 13 septembrie, de ziua Sfântului Corneliu Sutaşul, împlineşte 3 sferturi de veac de viaţă, se simte tot ca-n anii studenţiei, în sensul că învaţă permanent din tainele medicinii, medicină care pe zi ce trece evoluează iar el vrea să ţină pasul cu tot ce-i nou.
Vârsta nu echivalează, cu însumarea anilor. În această frumoasă şi nobilă meserie care este medicina, doctorul sărbătorit ştie că rămâi tânăr numai atâta vreme cât păstrezi suficientă curiozitate pentru cunoaştere, suficientă modestie pentru a continua să înveţi, suficientă măsură pentru a nu deveni solemn, suficient orgoliu ca să nu te declari niciodată mulţumit de tine, suficient spirit critic pentru a nu considera afirmaţiile tale ca de necontestat, în scurta vreme cât să ştii să rămâi un student toată viaţa.

Un doctor, un artist
Aţi reflectat vreodată la ce înseamnă, în definitiv, un medic? În forma sa cea mai nobilă el poate fi egalul artistului, numai că lui, doctorului, nu-i este îngăduit, ca acestuia, să aştepte ora inspiraţiei şi să-şi aleagă personajele; el este ales de către acestea şi trebuie, vrea nu vrea, să stea la dispoziţia lor, la orice oră din zi.

La limita vieţii şi a morţii
După o muncă de 47 de ani, ca doctor, numai la Spitalul din oraşul Târgu Cărbuneşti, doctorul sărbătorit dă în continuare consultaţii, la cabinetul său, tratează şi vindecă bolnavi cu aceeaşi pasiune, deoarece ştie că Poetul poate fi mândru de poeziile sale, Pictorul mulţumit de pânzele măiestre pe care le face, Sculptorul de statuile sale, dar toţi aceştia lucrează cu vorbe, culori sau marmură. Singur doctorul munceşte la limita vieţii şi a morţii. El poate vindeca sau opera un om, el poate reda viaţă acolo unde moartea pare atotstăpânitoare. El singurul, medicul, poate sta de vorbă cu opera lui şi să vadă cât de sus se poate înălţa un om şi cât de jos se poate coborî.

După 47 de ani la pensie, fără măcar o strângere de mână!
Ce-mi pare rău e că acest OM, doctorul, atunci când a trebuit să iasă la pensie la limită de vârstă, după o muncă de 47 de ani numai în spitalul amintit (şi uşor nu i-a fost, deoarece în toţi aceşti ani a făcut naveta în comuna Bărbăteşti, unde locuia) colegii săi de la spital nu l-au onorat cu o cât de mică sărbătorire, aşa cum e firesc, în astfel de ocazii. Doctoriţa ORL Ileana Otilia Popescu, ar fi şi zis: „urât ne-am purtat faţă de colegul nostru, parcă ar fi plecat din spitalul nostru un străin, nu un doctor care a muncit aici cu dăruire 47 de ani”.
Sărbătoritul nostru, doctorul, a fost şi este, în continuare frumos, cu o înfăţişare plăcută şi o ireproşabilă purtare în lume. Este sănătos la minte şi are un corp atletic, fiind capabil, ca vânător, să facă la o zi de vânătoare mulţi kilometri pe jos cu arma în mână şi raniţa în spate.

Autorul unor volume de epigrame şi de povestiri
Studiind permanent, poartă cu el povara unei ştiinţe enciclopedice şi reuşeşte să-şi păstreze o prospeţime de poet, fiind şi un foarte bun epigramist şi scriitor, având publicate până acum câteva cărţi de epigrame şi de povestiri.
Simfoniile nopţilor pierdute la căpătâiul bolnavilor doctorul le-a transpus în frumoase şi adevărate povestiri în cărţile sale.
Familia doctorului se consideră fericită şi împlinită. Are doi copii, şi cinci nepoţi, fiul Bogdan, doctor chirurg cardiolog, ca şi tatăl său, dar care munceşte în Franţa de mulţi ani, deoarece în România nu s-a scos la concurs un astfel de post, şi fiica Alina munceşte în familie, deoarece are 3 copii de crescut şi educat.
Homer a zis: ”Un om care vindecă oameni face cât o sumă de oameni”. Acesta este şi doctorul Cornel Munteanu. La mulţi ani sănătoşi, doctore!
Prof. Ştefan Stăiculescu