Solstiţiul de iarnă reprezintă ziua cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă. Ca în fiecare an, acesta are loc pe data de 21 decembrie. În această zi, emisfera nordică a planetei este în punctul cel mai îndepărtat faţă de soare.
Patru momente importante sunt pe parcursul unui an: cele două echinocţii, primăvara şi toamna, precum şi cele două solstiţii, vara şi iarna. Solstiţiul este începutul astronomic al iernii. Solstiţiu înseamnă „soare nemişcat” şi marchează prima zi a iernii astronomice în emisfera nordică, cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului în emisfera nordică.
Momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 21 decembrie.
Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător. Acest eveniment astronomic este legat de mişcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecinţa mişcării reale a Pământului în jurul Soarelui.
În emisfera sudică a Pământului, fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice. Obiceiurile româneşti din preajma solstiţiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat, prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat şi incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Ţurca sau Boriţa, care, după ce însoţeşte unele cete de colindători, este omorât simbolic şi, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie).
M.S.
