Recent, pe 9 ianuarie a.c., s-a desfăşurat cea dintâi şedinţă a Cenaclului literar Columna pe anul 2015. A fost dedicată celor 4 „IONI”: Ion Trancău, Ion Mocioi, Ion C. Gociu şi celui care semnează cronica de faţă. A fost doar dedicată acestora – cărora li s-a cântat „Mulţi Ani Trăiască” întrucât invitatul serii a fost poetul Radu Cârstoiu, care tocmai a scos la Ed. TipoMoldova de la Iaşi o antologie de versuri, prefaţată de Gheorghe Grigurcu şi postfaţată de mine, I.P.B. S-au consumat și ceva licori dionisiace, s-a discutat, au intervenit criticii profesionişti ai „Columnei” totdeauna la datorie şi cu un cumpănit spirit critic (Ion Mocioi, Ion Trancău, Lazăr Popescu, Ion Popescu-Brădiceni) – pe care, stupefiat, nu i-am regăsit în Juriul instituit de Marius Iorga et. comp. pentru editarea unei, deocamdată închipuite, antologii, pe care l-am apostrofat în finalul întâlnirii, recunosc, oleacă furios (voi reveni însă într-un alt articol asupra chestiunii… n.m., I.P.B.).
Graţie şi telefoanelor mele, şi mesajelor expediate de Marius Iorga, de altfel, un bun organizator (dar un scriitor oarecum mediocru spre bun – n.m., I.P.B.), dar şi afişului lipit de poetul Viorel Surdoiu, şi el un devotat al Ideii de Columnism, ajuns, iată, la al 52-lea an de existenţă şi funcţionare aproape metronomică, s-au adunat la un loc peste 25 de persoane. Întrucât i-am sesizat acest lucru domnului Marius Iorga dar, zâmbind şi dând zburdalnici din umeri a replicat că nu e cazul să întocmim un proces-verbal cu prezenţa remarcabilă a serii, căci se aşezaseră pe scaune Gelu Birău, Spiridon Popescu, Adrian Frăţilă, Lazăr Popescu, Cristian George Brebenel, Mariana Popeangă Cornoiu, Ion Trancău, Viorel Surdoiu, Vasile Ponea, subsemnatul ş.a.
Doctorii în medicină care scriu literatură în Gorj sunt deja nişte repere culturale de neclintit. Lor li s-au alăturat ca veritabile şi autentice voci estetico-etico-poetice: poeţii de vocaţie paideică Radu Cârstoiu şi Doru V. Fometescu cu care mă convorbesc săptămânal croind planuri de viitor toate cu conţinut popular-spiritual.
Aşadar să reiterez informaţia că în sfârşit Radu Cârstoiu a citit la Cenaclul „Columna” poezii: din fiecare stil câte două texte: satirice, erotice, naturistice (adică ontopasteluri), copilăreşti (în manieră transargheziană), religioase, paraboleşti, şi a convins, deşi, – am această bănuială – unii postmodernişti ori fracturişti, în-de-sinea-lor, pare să nu-i fi gustat creaţia… transmodernistă.
Critica – mă rog, mă refer la aceea care s-a pronunţat – a remarcat în lirica lui Radu Cârstoiu tonul tradiţional şi vaticinar interbelic ori pe acel de homo ludens mereu dedicat detaliilor, stărilor de suflet, trăirilor, pledoariilor pentru recreştinarea României de azi, groaznic ticăloşită, deviată de la calea cea dreaptă, a mântuirii întru Hristos.
Radu Cârstoiu şi-a relansat această antologie de excepţie „Întemniţate-n chihlimbar” la sugestia mea expresă, după ce, în prealabil, o dezbătusem la un pahar de vorbă cu Romeo Magherescu şi Adrian Frăţilă, acesta din urmă cel mai cunoscut poet gorjeano-columnist şi cel mai intens receptat critic şi publicat în România, azi.
Antologia este compartimentată în şase cicluri: 1. De strajă pe zidul Cetăţii; 2. Ontopasteluri; 3. Satire contemporane; 4. Lumina Sfintei Învieri; 5. Întemniţate-n chihlimbar; 6. Meditaţii şi parabole, preluate acestea la rându-le din volumele „Silence Blue” (1999), „Privirea către cer” (2001), „Lumea lui Floricel” (2012), „Golgota neurcată” (2013),
Oricum, de strajă pe zidul Cetăţii, poetul Radu Cârstoiu ne încredinţează că doar visul e slobod, că doar fluturii sunt liberi, că noi, românii, suntem urmaşii Daciei şi ai Romei (Radu Cârstoiu a fost membru al Academiei Zalmoxis).
Conf. univ. dr. Ion
Popescu-Brădiceni, doctor în litere, preşedintele Cenaclului „Columna”
