Actualitate

La Târgu-Jiu – Spectacol în memoria lui Adrian Păunescu

 | 07 noiembrie 2010, 16:49 | 0 comentarii | 

foto 174Zeci de persoane s-au strâns sâmbătă noaptea în Piaţa Prefecturii din Gorj pentru a aduce un omagiu poetului Adrian Păunescu. Cu lumânări aprinse şi lacrimi în ochi, cei prezenţi au cântat şi au recitat operele poetului.

Semnatura eletronica CertDigital

Vocea poetului s-a auzit sâmbătă seara în Piaţa Prefecturii din Târgu- Jiu. Zeci de oameni i-au aprins o lumânare sub un panou pe care se afla chipul lui Adrian Păunescu.

Oamenii de cultură din Gorj au ales să-l plângă pe marele poet… cântând.

Câştigătorul Festivalului de folk, „Poarta Sărutului” din 2000 a interpretat mai multe melodii, iar foto 186Pompiliu Ciolacu junior, care a avut ocazia să cânte în cenaclul Flacăra, a recitat alături de tatăl său mai multe poezii ale lui Adrian Păunescu.

Iniţiativa a aparţinut autorităţilor şi oamenilor de cultură din Gorj. Directorul Şcolii Populare de Artă, Viorel Gârbaciu a pus la cale această ultimă despărţire de marele poet. „Ne-am gândit pentru cei care nu pot sta la căpătâiul poetului şi au dorit să aprindă o lumânare lui Adrian Păunescu să o facă aici. Este o seară grea, este ultima noapte în care Adrian Păunescu se mai află printre noi”, a declarat Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj.

„Adrian Păunescu face parte din tinereţea noastră, suntem generaţia în blug. Nu poţi să uiţi acea perioadă, face parte din viaţa noastră. Acum că s-a stins din viaţă Adrian Păunescu, parcă s-a rupt ceva şi din noi”, a spus unul dintre foto 187oamenii veniţi să-i aprindă o lumânare, poetului.

Gabriela Mladin

Viorel Gârbaciu, directorul Şcolii Populare de Artă Târgu-Jiu:

“E, de fapt, un priveghi. Aşa cum se face la cei dragi, înaintea despărţirii, în ultima noapte pe acest pământ, aşa facem şi noi, un priveghi de suflet, cu muzică şi poezie, aşa cum a ştiut întotdeauna marele prieten al poeziei şi al muzicii. E un gest de suflet, fără regii excepţionale, pur şi simplu am simţit nevoia toţi. Vorbim mai întâi despre poetul Adrian Păunescu, unul din marii poeţi ai neamului, foto 189care va rămâne, orice ar spune detractorii săi, pentru că sunt şi din aceştia destui. Apoi, dincolo de orice, Adrian Păunescu a fost un torent de viaţă, năvălitor şi care, pur şi simplu, a ars dărunindu-se culturii dar şi României. Pentru că, vreţi nu vreţi, am avut în Păunescu o mare conştiinţă”.

Spiridon Popescu, scriitor:

“La întrebarea ce a însemnat Adrian Păunescu poate să răspundă toată naţia română. Adrian Păunescu este unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a dat literatura română vreodată şi cred că am afirmat greşit când am spus că Adrian Păunescu este un poet, el este mult mai mult decât atât. Adrian Păunescu este un fenomen şi aşa cum fenomenele se nasc rar, bineînţeles că ele produc şi tot felul de energii. Să ne gândim la fenomenul Cenaclului Flacăra. Nu ştiu dacă cineva acum ar putea să mai aducă stadioane pline, 35 -40 de mii de oameni plătitori de bilete. Adrian Păunescu este un poet din opera căruia oricât ai arunca, pentru că sunt zilele astea şi oameni care încearcă să spună că a cântat comunismul, că l-a cântat pe Ceauşescu, dar alea erau poezii de ziar care zburau o dată cu ziarul şi oricât ai arunca din poezia lui Păunescu oricând găseşti o operă uriaşă. Este unul dintre poeţii de care istoria literaturii române nu se va putea lipsi. Mulţi spun despre poeziile lui despre Ceauşescu dar puţin sunt cei care ştiu că el scria şi cele mai tari poeme de pe vremea aceea. Să nu uităm că a publicat într-o revistă un poem foarte tare, mult mai tare decât poemul publicat de Ana Blandiana mai târziu. Se intitula “Analfabeţii” şi trimiterea era clară către cabinetul 1 şi cabinetul 2”.

Pompiliu Ciolacu, directorul Palatului Copiilor Târgu-Jiu:

“Vreau să vă spun că pentru noi, cei care suntem în această seară aici, Adrian Păunescu a însemnat alinarea dorului, alinarea copilăriei noastre, bucuria noastră, fiind tineri şi, bineînţeles că, ori că vrem, ori că nu vrem, Păunescu va rămâne în istorie şi, după părerea mea, şi sper să nu greşesc, va fi al doilea poet după Eminescu. Este, pentru noi, mândria noastră şi durerea este foarte mare. Vrem să îl cinstim aşa cum merită”.

D.C.

 

 

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL