L-am cunoscut personal pe Poetul ADRIAN PĂUNESCU la un spectacol al Cenaclului Flacăra, susţinut la Alba Iulia. În apropierea cetăţii Apullum şi a Platoului Romanilor.
Mersesem special să particip la spectacol, datorită unor aniversări ce se împlineau în acea perioadă, legate de copilăria mea petrecută la Alba Iulia, timp de patru ani de zile 1944-1947.
Când i-am spus că vin din Gorj, pentru a-mi aduce aminte de ororile ce le-am petrecut în timpul Războiului, eu fiind copil de trupă la Regimentul 91 Infanterie, în cazarma Regele Ferdinand, din Cetate, m-a luat de după cap şi m-a condus direct pe scenă şi mi-a spus să stau lângă Dânsul.
Am stat alături de Poetul Adrian Păunescu până la ora două noaptea, când s-a terminat spectacolul.
Ca întâmplări pe care mi le aduc aminte, din timpul spectacolului, ştiu că Ştefan Hruşcă s-a încurcat un pic la cântecul „Rugă pentru părinţi” şi Poetul i-a făcut morală. Mai reţin că nu încetau aplauzele din sala de spectacole a Casei de cultură, deoarece tot subiectul spectacolului era pe teme istorice şi patriotice.
Mai ştiu că atunci când s-a cântat „Doina” marelui nostru poet naţional Mihai Eminescu, cu acele versuri de neuitat: „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu mi-sa/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate!” – toţi spectatorii s-au ridicat în picioare cântând.
Afirm că un Adrian Păunescu al timpurilor noastre este de neînlocuit. Îl rog pe Dumnezeu să ne ţină uniţi şi să ne întregească Ţara.
Îi mai rog pe politicieni să se gândească bine la acest lucru şi să se zbată să ne unească în cuget şi în simţiri. Şi să uite de influenţele din afară, care sunt în spre răul poporului român.
Vasile C. Vulpe Drăguţeşti, Cîrbeşti, judeţul Gorj
