Calpuzanii, mârşavii ne otrăvesc, pas cu pas, viaţa, batjocoresc democraţia şi valorile ce-i dimensionează substanţa umanistă, nesocotesc onoarea şi demnitatea, libertatea şi suveranitatea, nu vor să ştie că românii vor o ţară a lor nu a Bruxelles-ului. Sărăcia şi pribegia mistuie bietul popor, iar şarlatanii joacă table, îşi zidesc palate, se lăfăiesc în lux şi averi furate.
Negreşit, tărăboiul stârnit de „noul” PNL în legătură cu alegerea primarilor în două tururi de scrutin nu are nimic de-a face cu sporirea legitimităţii democratice a celor aleşi. Uită impostorii că pachetul de legi referitor la alegeri a fost votat şi de „noii” liberali, a fost îmbrăţişat, făr’ a cârti (de foştii liberali şi foştii democrat-liberali şi chiar de meditatorul K. Iohannis). Să nu uităm încă ceva: dacă, pe de-o parte, „noul” PNL are atât de mulţi primari (foşti liberali, de pe vremea când erau în USL şi au colaborat cu frăţească dragoste cu PSD şi foştii democrat-liberali), iar pe de altă parte, entuziasmul impardonabil împotriva PSD este atât de mare şi frivol, fripturist şi lipsit de raţiune, încât i-a adus preşedintelui – pe vremea aceea al PNL – atât de multe voturi, încât l-a anihilat în al doilea tur pe preşedintele PSD, atunci concluzionăm, indispuşi, că ceva nu se potriveşte. Lesne de înţeles că, dată fiind situaţia mai sus descrisă, „noul” PNL îşi poate conserva numărul de primari şi pe această cale cu acest status-quo să-şi adjudece pielea ursului din pădurea viitoarelor alegeri parlamentare.
În altă ordine de idei, pătimaşa stăruinţă a „noului” PNL de a schimba legea, validată deja de K. Iohhanis, cu mai puţin de cinci luni înaintea alegerilor s-ar putea să fie justificată de informaţiile lor „interne” că de fapt vor pierde câteva locuri de primari, din varii motive şi nici măcar “prestigiul” meditatorului preşedinte nu le-ar servi. Şi de ce? În primul rând, avem în faţă alegeri locale, la care nu participă alegătorii diasporeni, care habar nu au cu ce se ocupă primarii din România. Şi chiar şi aşa, este greu de ghicit dacă aceştia ar putea modifica rezultatele votului pentru alegerile parlamentare în favoarea unei majorităţi de temut a hibridului, clar eterogen, cu îngăduinţă numit „noul” PNL. Ar fi nimerit ca tanti Gorghiu, nenea buldogul să ţină seama de avertismentul lui N. Iorga: „Ambiţiosul suie un munte veşnic înnegurat de însăşi patima sa.” Vă veţi da cu capul de toţi pereţii ambiţioşilor nesăbuiţi când veţi vedea că înverşunarea voastră a fost deopotrivă zadarnică şi futilă, de mântuială şi parşivă. Dar de ce se dă de ceasul morţii „noul” PNL ca modificarea legii să fie făcută de adusul de la Bruxelles „apoliticul” curat-curat Dacian Cioloş printr-o ordonanţă de urgenţă ori prin asumarea răspunderii Guvernului? Erau oare absolut siguri Gorghiu, Blaga şi alţi lideri ai partidului struţo-găină, că Cioloş le va scoate castanele din foc? Este neîndoielnic că dacă ar fi făcut-o, Guvernul Cioloş, plecându-se slugarnic în faţa „noului” PNL, ar fi demonstrat că nu este unul tehnocrat, apolitic, ci doar unul al unor inşi adunaţi în miez de noapte pe la Bruxelles, expunându-se, posibil, unei moţiuni de cenzură rostuită pe lângă lege de PNL şi companionii săi ce put a naftalină. Dar, ce să vezi, după refuzul lui Cioloş de a-şi băga gâtul în jugul „noului” PNL, se poate deduce că acesta nu este guvernul pe care îl visa adormitul K. Iohannis şi PNL-ul lui, ci unul al cărui apolitism trebuie luat în seamă. Nu putem, totuşi, să nu ascultăm atenţionarea lui Gh. Asachi: „încrederea cea oarbă în persoanele necunoscute a fost pururi vătămătoare”. Prudenţă, prin urmare, pentru că unii ca aceştia îşi au interesele lor calpuzane, necinstite, ei nu au greutăţi în a aprofunda angoasele românilor. Cu neasemuită claritate I. Slavici puncta: „Nu da restăul de la jug celui ce n-are dreptul să ţi-1 ceară, că o să-ţi ieie în urmă şi jugul şi boii cu car cu tot, pe necerute”.
Ştim că în săptămânile din urmă s-au petrecut minuni pe care unii le numesc juridice, ba chiar legale, ele fiind samavolnicii deşănţate. Generalul cu patru stele de mucava, ignorantul conducător de doctorat, Gabriel Oprea, a fost dat pe mâna DNA. De ce chiar DNA asta-i altă poveste pe care n-o poate hermeneutiza nici mama Omida care le ştie pe toate, şi pe Boureanu, şi pe Borcea şi pe toţi neisprăviţii. în acest răstimp, procurorul general al României a fost silit să-şi dea demisia. Este la mintea cocoşului vrerea adjunctei lui Tiberiu Niţu, vajnica Laura Codruţa Kovesi să-şi zăvorască şeful în puşcărie spre zviduiri de frivolitate. Şi ce să vezi, asta se petrece fix în anul în care urmează să fie numiţi noii şefi în structurile inamovibile, de BĂSE stabiliţi, ale Justiţiei şi în care se face mult tărăboi pe tema ofiţerilor acoperiţi din justiţie (ca şi când cei care sunt simpli „colaboratori” ai SRI şi altor „servicii” n-ar putea fi tot atât de primejdioşi şi mârşavi pentru procurorii şi judecătorii pângăriţi şi întinaţi până-n vârful părului – politic, juridic, moral, civic). A rămas, totuşi, neîndoielnic: UNPR nu a putut fi îndepărtat de PSD, în ciuda ridicării imunităţii parlamentare a generalului G. Oprea la care au contribuit şi mulţi pesedişti. Aceştia au semnat protocolul de colaborare cu UNPR la locale şi îşi continuă o bună colaborare cu ALDE ca şi cu conservatorşi „noul” PNL au dobândit ceva în urma acestor deocheate tărăboaie: în închipuirea unora faptul că adusul de la Bruxelles, D. Cioloş, n-a catadicsit să formuleze Ordonanţa de urgenţă solicitată imperativ de Gorghiu şi Blaga, ceea ce ar însemna că acesta nu este guvernul „lor”, nici măcar guvernul „meu” atât de mult visat de tăcutul ghinionist K. Iohannis. în consecinţă, de acum Dacian Cioloş n-ar mai fi suspectat de partizanat politic dacă ar da curs, mai în taină, unei alte cereri a „noului” PNL: aceea care visează epurarea de peste tot a funcţionarilor publici indezirabili numai pe motivul că au fost instalaţi de PSD ori bănuiţi că ar simpatiza cu acest partid. Şi dacă aşa se vor derula evenimentele înseamnă că Cioloş lucrează „acoperit” pentru PNL-ul lui Iohannis, Gorghiu şi Blaga. Ştim că în urmă cu ceva săptămâni, Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale, îi propunea primului ministru să fie parcimonios cu banii, să nu-i irosească în van în acest an electoral. Ce l-o fi apucat pe Isărescu? Ştie el ceva ce n-am aflat noi? Ştim, de multă vreme, că Isărescu nu pălăvrăgeşte ca să se afle în treabă şi că Cioloş a fost uns prim-ministru de Iohannis nu de Dragnea, îmi imaginez că atenţionarea lui Mugur Isărescu vizează tocmai posibila înclinare a „apolitismului” Dacian Cioloş către Iohannis şi „noul PNL însoţiţi de o gaşcă evident frauduloasă şi calpuzană.
Aceşti netrebnici ostili României, batjocoresc dorinţa lui M. Eminescu:
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”
Iar noi, noi ne comportăm ca nişte slugi şi suntem trataţi în consecinţă. Putem depăşi, de bună seamă, această stare dezonorantă şi umilitoare dacă vom asigura stabilitatea măsurilor înscrise în Noul Cod Fiscal, să lichidăm evaziunea împotriva căreia acţionează, cu evidente sincope, şi ANAF. Este necesară creşterea veniturilor populaţiei, a locurilor de muncă. Să nu dăm uitării amplificarea preocupărilor pentru sănătatea şi şcolaritatea românilor, să-i punem la stâlpul infamiei pe aceia dintre noi care au îmbrăţişat modelul „Macovei” înjurând şi denigrând România de pe poziţiile unei îndoctrinări perverse şi parşive. România are posibilităţi să depăşească marasmul în care se află, recăpătându-şi libertatea şi suveranitatea, valori pierdute odată cu independenţa, respectul şi demnitatea.
Aduşii de la Bruxelles ori Londra şi numiţi în funcţii de miniştri, ei fiind cu disponibilităţi intelectuale sub-mediocre, nu sporesc prestigiul României şi nici poziţia ei economică în cadrul Uniunii Europene. Dacă nu vom renunţa la această slugărnicie reprobabilă adusă la îndeplinire de slugile româneşti, zeloase şi îmbuibate, putem fi şi prima economie din Uniunea Europeană, tot degeaba, prosperitatea, respectul, competitivitatea, progresul vor aparţine altora, mai ţanţoşi decât noi.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe
