Prolificul scriitor din Ţicleniul poetului plecat prea devreme dintre noi – Nicolae Diaconu, Ion M. Ungureanu este la a douăsprezecea carte. Una mai valoroasă ca alta, începând cu „Executarea în natură a obligaţiilor” – 1969, „Ţicleni – trecut, prezent şi viitor” – 1975, „Statutul juridic al stagiarului” – 1987, apărute într-o altă epocă.
A stat, a cugetat şi bogata sa cultură l-a determinat să nu se oprească, în 1997 apărându-i alte două cărţi: „Ţicleni – vatră milenară de istorie” şi „Monumentul Eroilor Parohiei Ţicleni”. Ba şi-a mai schimbat niţel registrul tematic cu „Petrolul şi oltenii” – 2004, „Băile Ţicleni – amintire şi speranţă” – 2013, an în care i-au mai ieşit de sub teascurile tipografiei ProdCom SRL alte două scrieri patriotice: „Iubirea de ţară nu moare” şi „Album – Primul Război Mondial”.
La cât de talentat şi la cât de bine scrie – mai ales în domneniul eseistic ori al cărţilor documentare, stilul de prozator îl trădează că de la domnia sa ne-am păutea aştepta şi la alte scriei ce s-ar citi pe nerăsuflate. Ei i-am mai găsit semnătura şi prin hebdomadarul Portal MĂIASTRA, încât îi prevăd un viitor şi fulminant succes pe tărâmul literar.
Doar aparent, actuala carte scoasă în 2014, bănuiesc că în regie proprie şi fără spărijinul vreunei edituri, poate trece ca o monografie. Bogata-i cultură ne reaminteşte că : „Biserica a ţinut în unire pe români şi a apărat fiinţa neamului nostru (chestiune extrem de valabilă şi în actualul statut al României de membru al UE, n.m.N.P.) – pentru ca mai departe să ne amintească ceva despre „Rugăciunea (care) a fost un remediu puternic pentru român.” În susţinerea afirmaţiei sale ne zice: „Un profesor de la (Sankt) Petersburg, pe bună dreptate afirmă <<Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.>>
Mă veţi crede sau nu, cartea aceasta se cere citită cu sufletul şi nu repovestită de unul ca mine. De aceea, vă recomand să-l căutaţi pe autor spre a face rost de cea mai recentă creaţie a domniei sale. Una extrem de bogat ilustrată şi de bine structurată.
Doar cuprinsul vă poate duce în eroare şi s-o credeţi o simplă monografie. Ceea ce, cum spuneam, nu este.
Ca o dovadă elocventă, şi numai un citat mai amplu preluat din introducere îmi va confirma spusele: „Poporul nostru, având trăsături precreştine de la strămoşii săi, dacii, a avut şi marele privilegiu divin, ca Apostolul Andrei să întemeieze la noi Biserica Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.(…) Mântuiorea în Biserică este intrarea în comuniune cu Sfânta Treime căci Ea, Biserica este locul şi spaţiul manifestării Sfintei Treimi. Iar Biserica se manifestă în Sfânta Treime, în care se află nuanţele persoanelor: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh (Tainele iniţierii).” Ar fi mult prea multe merite ale acestei cărţi recente semnate de Ion M. Ungureanu. Chiar să nu aibă ea niciun cusur? Poate că da. Mai ales că nefiind apărută la o editură şi neavând ISBN, deşi mai noi ISBN se poate obţine şi de edituri dar şi de particulari, eu nu vă pot spune unde veţi găsi cartea. Doar, cu siguranmţă, la autor şi, probabil, la Bisericile din Parohia nr. 1 Ţicleni. Ori a avea ISBN-ul înscris pe copertă ar însemna şi obligaţia ca zece exemplare din volum să fie predate la Biblioteca Naţională aRomâniei. Ori, până una alta, nu vă pot spune cu preciozie dacă ea se găseşte măcar la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell” Gorj. Deşi, ar merita.
În rest, numai de bine.
NICOLAE ROŞCA
