Singura revistă de literatură, cultură şi artă care a alocat un spaţiu consistent marelui eveniment al Unirii şi Reîntregirii Neamului Românesc este România Literară. În tandem, cu această prestigioasă publicaţie a U.S.R., cotidianul Gorjeanul a găzduit articole istorice, eseuri, studii privind acest act crucial, pentru noi ca naţiune. Printr-o întâmplare fericită, datorită profesorului şi ziaristului de la vechea Gazetă a Gorjului, George Manoniu, şi deopotrivă prin grija inginerului Dorin Brozbă, ne-au parvenit materiale din mapa de lucru a Generalului Grigore Nicolescu, erou al Primului Război Mondial(1916-1918), participant direct la marile bătălii. Materialele narează şi interpretează memorialistic acţiunile Regimentului 18 Gorj, în care vom regăsi dimpreună străbunii noştri, care, cu arma în mână, şi-au apărat Patria cu propria viaţă.
(Dan Gr. Pupăză şi I.P. Brădiceni)
Invazia duşmanilor (germani şi unguri) începută la Jiu la 29 Octombrie 1916, a făcut ca cele şapte divizii ale sale, dotate cu artilerie de diferite calibre şi numeroase mitraliere, să împingă rămăşiţele Diviziei a XI-a română, în ale cărei unităţi conta şi Regimentul Gorj Nr.18, silindu-le treptat-treptat şi după 60 de zile să se oprească, numai cu 9 ofiţeri din 72 câţi intraseră în război la 14 august 1916 şi cu circa 300 ostaşi din 5250, pe înălţimile de la Vest de Panciu, din Moldova, unde inamicul sfârşit de puteri şi timpul defavorabil, şi-a oprit înaintarea. Pe acele înălţimi, Regimentul Gorj Nr.18 ca şi celelalte trupe amice, decimate şi ele, au rezistat 6 luni de zile în încercările inamicului de a mai cuceri ceva din pământul strămoşesc. La sfârşitul lunii iunie 1917, Regimentul Gorj Nr.18 a fost schimbat de pe acea poziţie de Regimentul 58 rus din Divizia 124 şi în noaptea de 25/26 iunie 1917, din ordin, a trecut şi a schimbat Regimentul 28 Infanterie român oare ocupa poziţie la est de Mărăşti pe care o apărase din luna ianuarie 1917. Acel regiment era încadrat în unităţile Diviziei a III-a română şi de la acea dată Regimentul Gorj Nr.18 a intrat sub ordinele acelei divizii (General Mărgineanu) care a fost destinată să pătrundă cea dintâi în poziţia inamică din sectorul Mărăştilor. După o pregătire de artilerie, timp de aproape 40 de ore, trupele Diviziei a III-a Regimentele 4, 22, 30 şi 2 Vânători, în care conta şi Regimentul Gorj Nr.18) noaptea de 10/11 iulie 1917 la ora 3,10 au ieşit din tranşeele lor cu baioneta pusă la armă şi sub protecţia patrulelor de siguranţă au coborât de pe Dealul Dragoteştilor, au trecut peste apa Limpejoara şi au început să urce dealul repede al Mărăştilor, agăţându-se de crengi, rădăcini şi copaci până au ajuns la 10-15 metri de reţelele inamicului unde s-au oprit, ascunzându-se după o cută de teren sau făcându-şi mască individuală şi aşteptau ora asaltului. Dar inamicul simţind mişcarea a lansat rachete roşii şi verzi, după care artileria şi mitralierele sale au început barajul de oprire. Se aştepta oră după oră, sosirea semnalului de asalt când deodată de la Postul de Comandă din tranşeele de plecare, o rachetă albă s-a înălţat în văzduh, după care caporalul Săvescu Filip, gornistul Batalionului 3, dintr-o groapă de obuz, a sunat atacul şi înaintarea. La acel semnal, comandanţii companiilor au sărit în mijlocul plotoanelor din linia I şi la comanda, înainteeee.. .toţi s-au ridicat de la pământ şi în strigăte de ura…ura… au trecut prin bretele făcute de artilerie în reţelele inamicului şi răspândindu-se în dreapta şi stânga comandanţilor au început să tragă din mers şi să arunce grenade până au ajuns deasupra tranşeelor inamicului unde s-a început lupta la baionetă; parte din inamici au lăsat totul şi au fugit, iar alţii au fost luaţi prizonieri şi conduşi în şiruri lungi la comandamentele dinapoia frontului. După curăţirea tranşeelor inamicului, ostaşii Regimentului Gorj Nr.18, împreună cu vecinii, au coborât în valea Drăcea Mare unde a dat peste 4 tunuri-obuziere de 105 mm. părăsite de inamic, au început să urce pantele dealului Teiuşului de pe care au atacat şi au respins inamicul ce se oprise pe el, astfel că obiectivul fazei I a fost ocupat de unităţile Diviziei a IlI-a şi deci şi de Regimentul Gorj Nr.18. În acea primă etapă a atacului, Regimentul Gorj Nr. 18 a capturat 383 prizonieri, 4 tunuri-obuziere, 9 mortiere de tranşee, 3 mitraliere şi alt material de război (arme muniţii, etc.). Pe obiectivul Dealul Teiuşului, trupele s-au oprit câteva ore pentru a-şi reorganiza rândurile şi la ora 15.30 Regimentul Gorj Nr.18 a reintrat sub ordinele Brigăzii I Infanterie de la care a primit ordin ca să atace inamicul de pe Dealul Mare, atac care a reuşit, inamicul retrăgându-se în dezordine şi lăsând în urmă morţi, răniţi şi prizonieri. În ziua următoare şi în baza ordinului primit de cu seara, Regimentul Gorj Nr.l8, ca şi vecinii, a reluat înaintarea în zorii zilei, a trecut prin satul Câmpurile, satul lui Moş Ion Roată de la 1859 şi sub protecţia Batalionului I-iu (căpitan Nestor, din avangardă, s-a îndreptat spre obiectivul Răchitaşul Mic (927) pe care găsindu-l ocupat, a atacat şi respins apărătorii inamici pe care i-a silit să se retragă în dezordine spre Soveja-Tulnici. Ocupându-se şi înălţimea Răchitaşul Mic (927) Regimentul Gorj Nr.18 a început organizarea poziţiei defensive sub protecţia patrulelor de siguranţă împinse până dincolo de Soveja, întrucât inamicul se retrăsese pe înălţimile Ţiua Neagră (1064) şi Ţiua Golaşe(1127). La 14 iulie 1917 ora 9.30 regimentul a primit ordin de reluarea înaintării şi a pornit în formaţie de luptă către Soveja, unde trecând prin sat, locuitorii au înmânat ostaşilor flori şi s-a îndreptat către pantele de est ale înălţimilor Ţiua Neagră şi Ţiua Golaşe pe care se oprise inamicul, dar fiind atacat cu vigoare, a fost silit să se retragă spre Izvoarele Putnei. Ocupându-se şi acele înălţimi, regimentul, încadrat de vecini, a început organizarea poziţiei până la 16 iulie 1917 când a fost schimbat de Regimentul 17 Mehedinţi de unde a fost trecut în rezervă în Soveja, pentru că suferise prea multe pierderi. În ziua de 20 iulie 1917 preotul regimentului împreună cu cei din Soveja, au oficiat un serviciu religios pe platoul de la S-Vest Soveja la care a luat parte Generalul Averescu, câte un ofiţer superior din regimentele Diviziei I, câte un subofiţer şi câte 3 ostaşi de companie. După terminarea serviciului religios s-a citit trupei următorul ordin de zi dat de Generalul Averescu trupelor de sub comanda sa care are următorul conţinut:
OSTAŞI! Sunt mândru şi fericit că mă găsesc în capul unor trupe care au ştiut să se distingă într-un mod atât de strălucit. V-aţi măsurat cu un duşman care se credea a fi cel mai tare din lume şi că nu cunoaşte ce este a da înapoi. Cu avântul vostru uimitor de la prima izbire, l-aţi pus în toată puterea cuvântului, pe fugă. Probă sunt miile de prizonieri, numeroase tunuri şi enorme cantităţi de muniţiuni ce a lăsat în mâinile voastre.Puteţi să vă mândriţi de această mare izbândă şi să aşteptaţi cu toată încrederea semnalul pentru reluarea marşului înainte.
Cdt.Armatei a II-a General(SS) Averescu.
La 21 iulie 1917 Regimentul Gorj Nr.18 a schimbat Regimentul 31 Infanterie, ocupându-i poziţia dintre râul Putna la nord unde se lega cu Regimentul 17 Mehedinţi şi cota 608 spre sud-est legându-se cu Regimentul I-iu de Vânători. Pe acea poziţie a stat până la 31 iulie 1917 ora 23 când s-a primit ordin de retragere pentru ca atât inamicul din zona Mărăşeştilor, cât şi cel de la Oituz luaseră ofensiva şi Armata a II-a General Averescu avea ambele flancuri ameninţate pentru că înaintase prea mult în dispozitivul inamic. Retragerea s-a făcut în tot cursul nopţii sub protecţia trupelor din rezervă care ocupaseră de cu seara poziţia ordonată. Pentru modul cum au luptat ostaşii Regimentului Gorj Nr. 18 în cursul luptelor de la Mărăşti, drapelului şi ofiţerilor inclusiv trupei li s-a conferit decoraţii şi medalii. Decretul decorării drapelului are următorul conţinut: „Conferim Ordinul Militar Mihai Viteazu clasa a III-a, Drapelului Regimentului Gorj Nr.18 pentru vitejia şi avântul legendar cu care au luptat ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii regimentului, în luptele înverşunate ce s-au dezlănţuit între 11-14 iulie 1917, reprezentând astfel strălucitele fapte de arme ce au săvârşit pe valea Jiului, în luptele din 1916. Atacând cu furie poziţiile întărite de pe Dealul Mărăştilor, de pe Răchitaşul Mic, precum şi pe cele de pe Ţiua Neagră şi Ţiua Golaşe, au aruncat pe rând trupele inamice, afară din liniie lor şi le-au pus pe fugă, în dezordine, până dincolo de Lepşa. Au luat prizonieri 8 ofiţeri, 767 trupă şi au capturat 4 obuziere mari, 15 mortiere, 4 mitraliere, un tun de munte, 3 camioane, 900 lăzi cu grenade şi bombe, precum şi un bogat material de război. În acele lupte Regimentul Gorj Nr.18 a suferit următoarele pierderi: 3 ofiţeri şi 91 trupă morţi, 4 ofiţeri şi 239 trupă răniţi şi 14 trupă dispăruţi. Pentru cei morţi: Omagii din partea supravieţuitorilor!
Colonel pensionar, Gr.Nicolescu
