Anchetă – Mărirea şi decăderea Băilor de la Ţicleni

Oraşul Ţicleni nu este cunoscut doar pentru zăcămintele sale petroliere, înainte de 1985, aici aflându-se şi o staţiune balneară destul de cunoscută în Oltenia, dar şi în ţară. Oameni de pe toate meleagurile gorjeneşti veneau aici pentru a se trata de diverse boli ale bătrâneţii şi nu numai.

Apa sărată din staţiune, care avea efecte miraculoase şi vindecătoare, este legată tot de extragerea petrolului din subteran. Astfel, pe lângă ţiţeiul extras, ieşea şi apă, însă printr-un canal separat. După mai multe cercetări şi experimente s-a descoperit că această apă putea fi de folos bolnavilor, fiind extrem de necesară în vindecarea persoanelor care aveau cu adevărat nevoie, în special a celor care sufereau de reumatism.

În urma unor experimente făcute la Bucureşti, autorităţile locale ale Ţiclenului din acea vreme, au hotărât înfiinţarea unei baze de tratament. Aceasta era alcătuită dintr-un bazin cu o capacitate de 80 metri cubi, locuri de cazare pentru cei veniţi să facă diverse tratamente şi o clădire cu aparatură medicală de specialitate. Staţiunea înflorea pe zi ce trece, iar mii de oameni din întreaga ţară veneau în Gorj, la Ţicleni, să se trateze. În fiecare sezon, staţiunea şi străzile oraşului erau extrem de populate. Apele sărate din staţiunea gorjeană erau benefice pentru toate tipurile de reumatism, pentru tratamente post-traumatice, ginecologice şi neurologice periferice. Se pare că şi oamenii căpătau o linişte aparte, iar cuvântul care domina atmosfera era relaxarea. Sute de oameni din ţară, care erau mulţumiţi de serviciile de la Băile din Ţicleni, reveneau în fiecare an. Erau doar 120 de locuri de cazare, dar localnicii ajunseseră chiar să închirieze camerele libere ale caselor proprii, deoarece afluxul de oameni era imens.

După 1980, staţiunea a început să decadă, ajungând ca, trei ani după, să fie închisă, clădirile fiind date ca locuinţe de serviciu pentru muncitorii petrolişti. Staţiunea funcţiona doar vara, iar Ion M. Ungureanu, primarul din acea vreme, a reuşit să îmbunătăţească serviciile prin vizitarea şi preluarea unor modele din alte staţiuni renumite atunci în ţară. Astfel, a fost pus în funcţiune şi un bazin cu apă dulce, iar aparatura medicală a devenit din ce în ce mai performantă.

Deschise în 1973 şi închise zece ani mai târziu, Băile din Ţicleni au fost scoase de pe harta turismului românesc din cauza regimului comunist. Baza de trament poate fi găsită în acelaşi loc unde funcţiona, la marginea unei păduri, la numai câţiva kilometri de centrul oraşului Ţicleni. În prezent, pe terenul vechii baze de tratament nu mai există decât două bazine, dezafectate, iar plaja a fost înlocuită de creşterea unor plante. După Revoluţie, s-a încercat o redeschidere a staţiunii, în urma constatărilor că apa şi-a păstrat intacte proprietăţile. Astfel, a fost construită o nouă bază de tratament, mai modernă, dar aceasta nu a fost deschisă nici până în zilele noastre. Fost primar al oraşului între anii 1974-1991, Ion M. Ungureanu a contribuit din plin la bunul mers al lucrurilor în vechea staţiune şi la dezvoltarea acesteia însă nu s-a putut ridica împotriva regimului de atunci din România. Ungureanu a scos între timp şi o carte, iar un capitol din aceasta este dedicat în totalitate Băilor de la Ţicleni. Despre apele binefăcătoare de la Ţicleni nu puteţi afla mai multe decât din această carte, fiind singurul document care prezintă pe larg situaţia staţiunii. Noul primar al oraşului, un alt Ion Ilie Ungureanu, doreşte ca staţiunea de la Ţicleni să fie redeschisă, vrând ca oraşul al cărui edil este să devină iar, încet, încet, un punct naţional de atracţie turistică. Acum, acest teren este o proprietate privată, iar persoana care îl deţine,un anum Dian Popescu va încerca să pună staţiunea pe picioare, dorind să o aducă la un stadiu mult mai ridicat decât era în 1973, la deschidere.