Angelica este o plantă ierboasă înaltă, din familia umbeliferelor, care creşte mai mult în regiunile montane, fiind ocrotită de lege. Numele ei se leagă de o sărbătoare religioasă, praznicul Sfântului Arhanghel Mihail, în preajma căreia planta înfloreşte. Deşi este o plantă ierboasă, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternică putând depăşi doi metri înălţime. Are flori albe, dispuse în umbrele mari, globulare, seminţe cu gust astringent-aromat şi un rizom din care se desprind rădăcini lungi. Este o plantă iubitoare de umezeală şi lumină, mare amatoare de pământuri afânate şi grase, bogate în substanţe nutritive. În scopuri medicinale se recurge la planta cultivatã, de la care se recoltează rădăcinile, de culoare închisă, negricioasă şi cu miros aromat caracteristic.
Compoziție: rădăcina conţine ulei volatil în a cărui compoziţie intră principii cumarinice, angelicina, xantotoxina, imperatorina, bergaptenul. Mai conţine acizii cafeic, clorogenic, angelic, fumaric, oxalic, acizi graşi, taninuri, substanţe glucidice.
Acțiune: substanţele fitochimice din rădăcina de angelică au proprietăţi tonice, stimulente, carminative, stomahice.
Uleiul volatil din angelică are efecte excitante asupra sistemului nervos central, la administrare în doze mici, în timp ce la doze mari manifestă o acţiune puternic inhibitoare, deprimantã, afectând chiar luciditatea.
Indicații terapeutice: fitoterapia cu angelică este utilizată în afecţiuni ale stomacului însoţite de anaciditate sau hipoaciditate, pentru stimularea poftei de mâncare, flatulenţe, indigestie, dureri de stomac, tuse, răceală, gripă, bronşită, psoriazis, tromboză.
Uleiul volatil se recomandă în anorexie, dispepsii, meteorism. Uleiul eteric de angelică se mai foloseşte şi extern în terapia reumatismului.
Administrare:
Pentru prepararea unui decoct se foloseşte 1 linguriţă de pulbere de rădăcină la 1 cană cu apã. Se lasă la fiert cca 2 minute, după ce dă în clocot. Se ia de pe foc şi se lasă vasul acoperit încă 15 minute. Se strecoară şi se lasă să se răcească. Se poate folosi 1 cană pe zi, dar în nici un caz mai mult de 2 căni. Alte preparate din rădăcină de angelică sunt maceratul, tincturile. Uleiul volatil de angelică se administrează în doze foarte mici de 0,05-0,3 g într-o priză.
Precauții și contraindicații
Având în vedere efectul negativ al dozelor mari, se recomandă folosirea cu maximă prudenţă atât a preparatelor din rădăcină de angelică, cât mai ales a uleiului volatil. Este contraindicată la femei în timpul sarcinii.A se evita băile de soare concomitent cu administrarea preparatelor din această plantă, deoarece le poate provoca sensibilitate la soare persoanelor cu piele delicată. A se evita în cazul în care suferiţi de diabet.
Alexandra Cruceru
