Anghinarea este o plantă ierboasă de origine mediteraneană, la noi cultivându-se mai ales în regiunile din sudul ţării. În primul an se dezvoltă frunze lungi de până la 1 m şi late de 30 cm, cu margini crestate, de culoare albicioasă, cu peri deşi. Fiind sensibilă la temperaturi scăzute, pe timpul iernii trebuie protejată de frig prin acoperire cu frunze sau paie. În al doilea an, dintre tulpinile înalte apar şi flori mari de culoare violacee şi formă globuloasă.
În scop terapeutic se utilizează frunzele de anghinare, care au gust amar şi se recoltează de 3-4 ori pe an, după maturizare, încă din primul an, în lunile iunie-septembrie.
Compoziție: frunzele de anghinare conţin polifenoli (cinarina şi alţi produşi clorogenici), flavonoizi (cinarozida, scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), cinaratriol, compuşi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol şi betastigmasterol), săruri de potasiu, provitamina A şi numeroase enzime.
Acțiune: preparatele din anghinare au acţiune coleretică, colagogă, antitoxică hepatică, hipolipemiantă, diuretică, stimulează excreţia colesterolului prin bilă, scad nivelul de colesterol din sânge şi stimulează pofta de mâncare.
Indicații terapeutice: anghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicată în insuficienţe hepatice şi renale, hepatită cronicã şi ciroză hepaticã, calculoză biliară, ateroscleroză, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicaţii, balonare, inapetenţă, greaţă şi durerile abdominale.
Administrare: În afecţiunile hepato-biliare se prepară o infuzie din 2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită, la 300 ml apă. Se bea în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Până la servirea mesei se recomandă ca pacientul să stea culcat pe partea dreaptă. După 10 zile, preparatul se poate face mai concentrat (4 linguriţe la 300 ml apă), iar după alte 10 zile, cu prudenţă, se poate prepara infuzia din 5 linguriţe de plantă uscată, la 300 ml apă. Tratamentul se poate relua, dacă mai este necesar, după o pauză de o lună. În mod curent, frunzele de anghinare se asociază cu diferite plante medicinale (mentă, pelin, brusture etc.). Pentru stimularea poftei de mâncare se recomandã o infuzie din 1 linguriţă de plantă uscată, la 1 cană cu apă şi se bea câte ½ de cană înainte de masă. Şi în cazul afecţiunilor renale sau al hiperlipidemiilor, infuzia se prepară la fel, administrându-se 2-3 căni pe zi.
Contraindicații: nu se administrează în stadiul acut al bolilor hepato-biliare şi renale și nici inclus în vreun altfel de preparat în cazul litiazei biliare.
Contraindicat în alăptare (reduce lactaţia).
La unele persoane poate provoca reacţii alergice.
Alexandra Cruceru
