Anul bunei speranţe

La cumpăna anilor, un strop de ger şi un strop de cer s-au logodit în leru-i ler, fără discursuri ca de la tătuc la naţiune, ci doar în prezenţa speranţei de bine, care ne caracterizează pe noi, pe fiecare în parte.

Cu toate acestea, politica a ars ca un tăciune mocnit, aleşii şi numiţii, fiind prezenţi acolo unde au putut fi văzuţi, cu foarte puţine excepţii. Excepţiile au stat acasă, convingându-ne din nou că odată cu revenirea lui Moş Crăciun, Moş Gerilă cel roşu şi abolit a intrat în eclipsă.

Sărbătorile sunt cele lăsate de Dumnezeu şi sunt fixe pentru toată lumea, chiar dacă mai există creştini ale căror sărbători n-au venit încă. Anul acesta, Revelionul a fost unul foarte scurt pentru că a picat într-o noapte de vineri spre sâmbătă, dar poate că tocmai acest lucru i-a inspirat pe clericii noştri să pună în calendare duminica ca primă zi a săptămânilor, deşi după biblie duminica este ziua a şaptea, cea în care Dumnezeu s-a odihnit pentru efortul istovitor depus la Facerea Lumii.

Biserica a gândit bine când a început săptămâna cu o zi de sărbătoare, pentru că biata zi de duminică a fost murdărită în ultimii 21 de ani de toate alegerile politice din România. Poate că Înalt Prea Fericitul Daniel, patriarhul României şi Sfântul Sinod au analizat cauza pentru care politicienii noştri au ajuns oameni fără Dumnezeu şi or fi aflat că dacă au fost aleşi într-o zi de odihnă, ar fi putut contribui artificial la sărăcirea naţiunii, pentru că politicienii noştri nu lucrează pentru popor, ci doar pentru ei. De multe ori se laudă că fac fapte bune, atunci când poporul nu le vede deloc, şi pentru că au fost aleşi într-o zi de odihnă, ei au uitat demult de păcatul laudei de sine, ca să nu mai vorbim de toate celelalte păcate condamnate de Biblie. Poate că de acum încolo comportamentul lor se va îndrepta şi nu va mai atrage blestemele unei naţiuni aduse în sapă de lemn şi în stare de deznădejde.

Am văzut că A…marii şi veşnic mai micii politicii naţionale nu se gândesc ce lasă pentru urmaşi atunci când se împrumută ca să se ghiftuiască ei.

Modalitatea de a explica cum se pavează drumul către iad cu bunele lor intenţii este de-a dreptul cinică. Ei se bazează pe faptul că vor avea suficienţi ţechini ca să-şi plătească mandatul electoral, dar nu se gândesc că micile lor giumbuşlucuri electorale sunt udate cu lacrimile suferinţei mulţimilor.

În mitologia românească, Făt Frumos din Lacrimă era un erou frumos, puternic şi generos, iar ei nu sunt decât nişte bieţi feţi urâţi, cărora le lipseşte şi calitatea de zmeul-zmeilor, deşi aşa vor să pară.

În anul 2011, la uşa poporului român a bătut soarta schimbării. Eu nu zic că binele vine întotdeauna din Opoziţie, dar e musai ca opoziţia să lupte mai vârtos, ca să schimbe Puterea rea şi găunoasă care a trecut săracul pe post de gras şi bogatul în ascunzişuri. Zadarnic aduc la interval zânuţe pline de promisiuni şi cu aptitudini cleptomane, pentru că într-o naţiune sănătoasă mumele pădurii în travesti nu ţin loc de autoritate. Există suficiente femei frumoase cu mintea limpede şi cu sufletul curat, care pot veni în politica românească pur şi simplu ca să deretice, s-o curăţească de mizerii. Tocmai de aceea, anul 2011 este anul bunei speranţe, al sosirii la candidatură a celor care merită dreptul de a apăra naţiunea. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Constantin Bunilă