„Râde iară primăvara,
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întâi de Mai!”
Cui îi mai arde acum, în al doilea an de criză economică şi socială, de o ieşire la iarbă verde? Şi totuşi, am ales drept motto al acestor rânduri prima strofă a unui cântec altădată celebru, asupra căruia vom reveni.
Numai că, în anii comunismului, de 1 Mai ni se spunea că este Ziua Internaţională a Muncii. Ce-i drept, comuniştii erau maeştri ai instrumentării politice, folosind şi degradând rolul şi rosturile Întâiului de Mai. După Revoluţie, dimpotrivă, am asistat neputincioşi la diminuarea rolului acestei sărbători, ca şi cum ar fi fost vorba de un rău adus peste ţară de ciuma roşie. Nu are rost aici şi acum să facem istoricul acestei Zile a Muncii, ce se pierde în negura vremurilor, fiind un drept obţinut de muncitorii americani pe la sfârşitul secolului al XIX-lea. Fără nici o legătură cu comunismul. Iar dacă mai amintim că versurile cântecului aparţin unei anonime – Maria Rantes, iar muzica este semnată de Ciprian Porumbescu, la fel ca şi a Rugăciunii „Tatăl nostru”, ne dăm seama cât de greşit este judecat Întâiul de Mai.
Sărbătorirea lui 1 Mai la români nu este legată doar de muncitorime şi obţinerea drepturilor ei de a lucra 8 ore, aşa cum cerea şi a obţinut Internaţionala Socialistă.
În România se sărbătoreşte Armindenul, ca simbol al vegetaţiei renăscute, ce protejează recoltele şi animalele. În tradiţia populară, zilei de Arminden i se mai zice şi „Ziua pelinului” sau „Ziua beţivilor”. Ea semnifică, în genere, începutul verii. Care în acest an, după o iarnă grea, mai adevărată ca în alţi ani, este mult întârziată. Armindenul se sărbătoreşte la sate pentru rodul pământului, ca să nu fie holdele bătute de grindină, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea animalelor, vinul bun, oameni sănătoşi, petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin.
În ziua de Arminden se organizează petreceri cu lăutari la pădure, adică la iarbă verde, se frige miel, se bea pelin sau vin roşu pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli. La intrarea în sat, bărbaţii îşi pun liliac sau flori de pelin la pălării, după cum povestesc etnografii. Mai ales că armindenii sunt pomi sau crengi verzi cu care se împodobesc porţile, uşile şi ferestrele caselor, ca simboluri ale începutului verii. De 1 Mai se zice că este obligatorie o ieşire în natura aflată într-un moment de maximă prospeţime şi înflorire.
Şi pentru că în cei 45 de ani dinainte de 1990, Ziua Muncii ajunsese o sărbătoare oficială, de 1 Mai se va ieşi la iarbă verde şi în marile oraşe. În Gorj, judeţ cu număr mare de şomeri şi disponibilizaţi, iar cei care încă mai muncesc au un viitor nesigur nu le mai arde celor din oraşe să mai iasă la mici şi bere. Pădurea Drăgoieni va fi, aproape sigur, destul de goală. Puţinii oameni ce-şi vor permite luxul de a ieşi la iarbă verde vor avea un gust amar privind la beizadelele potentaţilor zilei din Târgu-Jiu.
În acelaşi timp, Organizaţia PSD Gorj cheamă membrii săi la o acţiune decentă de protest, cu participarea principalelor organisme sindicale din judeţ. O guvernare de dreapta, care nu ţine seamă de agravarea stării de sărăcie a celor mulţi dă suficiente motive singurului partid de stânga din România şi sindicatelor să-şi spună păsurile în mod civilizat.
Ion Predoşanu
