Nu ştiu cum se face, dar, orice-am spune, de la o vreme, Parlamentul României seamănă mai mult cu Marea Adunare Naţională din vremea lui nea Nicu. Guvernul Boc îşi face un titlu de glorie din asumarea răspunderii pe anumite legi importante pentru ţară. Ba chiar s-a găsit un portocaliu, pare-mi-se purtător de vorbe al PDL, care-l vede pe primul ministru Emil Boc un ditamai erou.
Şi numai pentru faptul că trece legile prin Parlament precum gâsca prin apă, fără câte o minimă dezbatere democratică, în comisii şi în plen, iar Boc şi Guvernul lui de tristă amintire îşi asumă răspunderea. Una ce seamănă mai mult cu o incompetenţă crasă.
Asumarea răspunderii Guvernului pentru Codul Muncii a supărat multă lume: sindicatele şi patronatele, başca partidele din opoziţie. În aceste condiţii, Uniunea Social-Liberală a contestat la Curtea Constituţională noul Cod al Muncii. Astfel, PSD, PNL şi PC acuză încălcarea unor prevederi constituţionale reale: unele legate de dreptul la muncă, de dreptul la salariu şi la un nivel de trai decent – prezent ca articol al Constituţiei într-un stat social cum ar trebui să fie România, dreptul la concediu, dreptul la asociere şi dreptul la grevă. Totodată, opoziţia critică şi adoptarea proiectului Codului Muncii prin asumarea răspunderii, pe care o consideră, sau o apreciază, a fi un mod abuziv de adoptare, total nepotrivit cu actul democratic. Care-ar impune o dezbatere serioasă, parlamentară. Ceea ce parlamentarii puterii – adică cei din arcul guvernamental – evită să facă. Sigur, demersul opoziţiei este unul firesc, numai că mai noua alcătuire a Curţii Constituţionale a României (CCR), una extrem de politizată, le dă prea puţine şanse de reuşită. Ca să nu spunem, totuşi, că şansele sunt zero. Cam din acelaşi motiv, preşedintele Traian Băsescu ar dori modificarea Constituţiei inclusiv în cazul suspendării sale de către Parlament, decizia să o ia tot CCR. În care, după cum se vede, preşedintele Traian Băsescu are totală încredere.
Prin „mandatul imperativ” de a nu vota, primit de parlamentarii PDL, UNPR şi UDMR de la conducerile respectivelor partide se neagă esenţa parlamentarismului şi a democraţiei. PDL nici măcar nu s-a ferit şi a dat instrucţiuni parlamentarilor săi de a nu vota Moţiunea de cenzură. Are dreptate Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, un profesor universitar şi specialist în drept constituţional, atunci când susţine că potrivit Constituţiei, mandatul imperativ este nul!
Parlamentarii din Arcul Puterii au lăsat impresia că nu au coloană vertebrală, adică sunt fără şira spinării. Au rămas ţintuiţi în fotolii, respectând ca o turmă ordinul de a nu participa la vot. Cu numai cinci excepţii: patru au votat contra moţiunii, iar unul singur, Mircea Giurgiu(PDL) a avut curajul de a vota „pentru” şi şi-a atras, în felul acesta mânia lui Boc. Curajosul care nu le-a răspuns în vreun fel demnitarilor maghiari Victor Orban sau preşedintelui Parlamentului Ungariei, dar colegului de partid i-a transmis că „îl vom exclude!”
În România şi celelalte coduri – penal, civil, de procedură penală şi de procedură civilă – au fost adoptate tot în pas alergător. Adică au fost elaborate pe picior. Şi cu toate au fost adoptate prin asumarea răspunderii de către superficialul Guvern Boc. Şi cum spuneam, din partea CCR nu se-ntrevede vreo măsură favorabilă Opoziţiei. Totuşi, Uniunea Europeană şi Consiliul Europei – care este, în fapt, Guvernul continentului – au anunţat că vor lua la puricat Codul Muncii cel nou, adoptat în România şi care dă satisfacţie doar firmelor multinaţionale. Există pericolul ca acest Cod al Muncii adoptat de Guvernul Boc să nu fie conform cu normele Uniunii Europene. Iar în acest caz ar fi posibil să se declanşeze împotriva României o procedură de „infringement”. Adică România ar încălca un act normativ edictat de Parlamentul European şi ar atrage sancţiuni asupra României. Mai bate la ochi tupeul cu care primul ministru Emil Boc vorbeşte despre USL ca de o alianţă socialistă. Uită că până-n anul 2006, PDL a fost el însuşi membru al Uniunii partidelor socialiste europene, dar l-a revopsit peste noapte Cotroceniul în partid de dreapta. În actualul nou Cod al Muncii, PDL promovează aproape în exclusivitate interesele investitorilor străini şi le ignoră total pe cele ale salariaţilor. Comportându-se ca un partid libertin, ce persiflează democraţia parlamentară. Una peste alta, noul Cod al Muncii a stârnit a 8-a Moţiune de cenzură. Dar există pericolul real ca acest Cod să nu fie conform cu normele UE. Aşa că, sindicatele, patronatele şi opoziţia mai au o şansă. La Bruxelles.
Ion Predoşanu
