Zilele trecute, pe programele de ştiri, am urmărit imagini cu o doamnă şi nu orice doamnă, o şefă de partid de opoziţie, care, nu se ştie cu ce motiv (să fi fost unul preelectoral), se afla în faţa uşii unui apartament de bloc, însoţită de acoliţi şi de câţiva cameramani, aflaţi în zonă din întâmplare(!). Bătăilor la uşă ale distinsei doamne le-a răspuns un copilaş de grădiniţă care avea ordine clare de la părinţi să nu deschidă uşa nimănui. Contrariată de refuzul clar al copilului, hotărâtă să discute ca de la politician la viitor alegător, şefa se gândi să se prezinte, poate va avea mai mult succes. “Gorrrrghiu sunt!”, a zis doamna de câteva ori, fapt ce nu îl impresionă pe tânărul absolvent de grădiniţă, bun cunoscător al poveştii „Capra cu trei iezi”, implicit al apucăturilor lupului, care putea să fi trecut înainte pe la fierar să îi pilească limba pentru o voce mai subţire şi, ulterior, pe la starea civilă, să îşi schimbe numele în Gorghiu. Momentul respectiv, hilar, cu o actriţă în rolul principal obişnuită deja cu momentele penibile, scoate în evidenţă disperarea coaliţiei nesănătoase să obţină puterea absolută, necuvenită de drept şi de fapt. Zilnic, aceeaşi placă zgâriată, cere demisia Guvernului şi a primului ministru gorjean prin adopţie, inventând motive care mai de care mai aiurite, se agaţă de orice informaţie sau poveste, neverificate, pentru a satisface “pohta ce-a pohtit-o” marele ales al diasporei şi al navigatorilor pe Facebook. Deseori, şefa de partid apare la mese de prezidiu, mereu alături de aceeaşi figură cu care ne-am obişnuit din deceniul de dominaţie absolută a marinarului turmentat. Asociat cu drepturi egale, devenit conducător al unui partid cu nume istoric, acum pătat iremediabil de palmaresul noilor veniţi, personajul respectiv se manifestă cu o violenţă verbală ieşită din comun, în speranţa înlăturării primului ministru şi a preluării conducerii, situaţie în care ar fi eliberat de povara achitării facturilor pentru ilegalităţile comise în perioada băsistă. Adevărat câine de pază al partidului hibrid, personajul în cauză se poartă precum un buldog, care apucă şi ţine cu dinţii, rupe şi sfâşie. Şi dacă tot vorbim despre o întovărăşire politică, să ne imaginăm ce ar rezulta din împerecherea dintre un buldog cu o altă rasă, să zicem, germană, un Schnauzer? Simplu, ar rezulta un buldozer, care apucă şi sfâşie, împinge şi nivelează fără noimă, doar cu o idee fixă: să plece Guvernul. Şicane peste şicane, ameninţări cu arestul, “suspiciuni rezonabile” asupra activităţii preoponenţilor, creionează imaginea societăţii, toate acestea într-o perioadă când economia prezintă o creştere reală, stabilitatea socială este în creştere iar cetăţenii rezonabili sunt, în general mulţumiţi de rezultatele actualului Guvern. De la Atena, roţile neunse ale U.E. scârţâie de se aude până la Bucureşti, grecii au votat la referendum împotriva măsurilor de austeritate, iar şeful Guvernului, care i-a îndemnat pe cetăţeni să voteze în acest fel, nu a fost încă arestat, spre nedumerirea d-lui Dragnea şi a D.N.A –ului de la noi. Şi, peste toate acestea, mai adăugăm canicula care se anunţă şi te îmbie la terase, unde poţi întâlni personaje arhicunoscute, libere de orice sarcină, venite să se răcorească cu o bere rece şi cu un pupic executat pe furiş, sau poţi să te plimbi pe aleile parcului, să te răcoreşti şi să te bucuri de măiestria şi detaşarea marelui Brâncuşi, dacă ai norocul să te afli în Târgu-Jiu.
A.Pop
