Munca de noapte a adus în peisajul economic al României, mai ales în vremea dictaturii numeroase artificii în mediul social. Odată cu reducerea locurilor de muncă, cu apariţia şomajului,care a afectat populaţia feminină, munca de pe schimbul al treilea şi-a schimbat aspectul.
Ea a mai rămas în serviciile de urgenţă, în foarte puţine servicii comerciale, dispecerate şi, desigur, într-un domeniu sensibil, acela al firmelor cu specific oarecum bizar pentru lumea de altădată, dar foarte profitabil pentru lumea din domeniul economiei la negru, acela al serviciilor oculte ale plăcerii. De aceea sporul de tură nu se plăteşte vizibil în toate domeniile. Uneori se plăteşte numai cu bani în mână şi, desigur, la secret. Nu vreau să îl inspir pe ministrul Vlădescu, dar sunt convins că impozitarea unor sporuri de tură, adică a muncii de noapte, ar putea fi mai profitabilă decât TVA-ul. Asta pentru că în toată presa jumătate din anunţuri încep cu „caut fete”, „angajez fete” etc. asta nu înseamnă că numai fetele ar trebui impozitate, ci şi toţi bărbaţii care caută, mai ales dacă, în căutarea lor li se garniseşte şi portofelul. Trebuie să recunosc faptul că s-a încercat legiferarea prostituţiei şi a fost abandonată pentru că s-au opus preoţii. Din nefericire, prostituţia nelegiferată aduce daune şi societăţii şi persoanelor implicate în acest sistem economic ocult, dar şi bugetului local sau de stat. Pentru că suntem la capitolul buget local, ministrul Vasile Blaga anunţă concedierea a peste 53.000 de angajaţi din toată ţara. Unii dintre ei, cei de la Poliţia comunitară, au şi ei spor de tură şi cred că primarii când vor opera concedieri în acest sistem, vor trimite în şomaj întâi femeile pentru că în tradiţia populară românească doar bărbaţii sunt cap de familie. Aici am să-i dezamăgesc pe cititori pentru că orice bărbat, dacă are cap, trebuie să asculte de nevastă, ca să nu intre în încurcături şi să nu i se acrească ciorba. Ia gândiţi-vă cum ar arăta lângă o viaţă amară o ciorbă acrită de-a binelea? Pentru că ciorba acră este deja o delicatesă în casa oricărui român dacă se folosesc toate ingredientele tradiţionale ale gătirii ei.
În noaptea de pe 30 iunie pe 1 iulie, comercianţii, şi mai ales vânzătoarele şi-au petrecut noaptea modificând preţurile. Legea spune că sporul de tură se acordă pentru minimum 3 nopţi lucrate, ceea ce înseamnă că toate doamnele şi domnişoarele, care au pierdut noaptea modificând preţurile, nu vor primi nici un ban pentru această corvoadă. Deoarece nu există un sindicat bine ancorat legislativ în domeniul comercial acest lucru nu poate fi un abuz, deşi codul muncii are reglementări stricte în ceea ce priveşte perioada de lucru şi abuzul de a fi reţinut peste program de către angajator. Noaptea de 30 iunie, pe 1 iulie, poate intra în istoria curentă a societăţii româneşti, drept noaptea schimbului de ură, pentru că nici un angajat n-a stat la lucru din plăcere, mai ales că mulţi sunt angajaţi pe salariu minim sau nu sunt angajaţi cu acte în regulă, iar preţurile pe care le-au scris îi vor afecta şi pe ei la buzunare.
Cât despre berică, ea s-a scumpit încet şi desigur, iar de acum încolo vânzările pot intra definitiv la apă zădărnicind planurile guvernamentale de redresare economică a ţării. Încetul cu încetul va bate vântul şi prin primării, spitalele preluate de aceste instituţii vor ajunge să-şi închidă porţile, iar cei care vor dori să se mai trateze undeva, o vor putea face însă numai cu o adeverinţă validă, care trebuie reînnoită o dată la 3 luni. Deci prognozez un pelerinaj la Casa Judeţeană de Sănătate, unde, desigur nu se va vinde sporul de ură, dar va trebui introdus sporul de tură, pentru că altfel nu se pot onora cererile. Doamne, cu ce om fi greşit noi atunci când nu am stat acasă şi-am crezut că dacă venim la vot ne exprimăm civic ?! Şi de ce trebuie să suportăm acum cinismul aleşilor noştri ?!
Constantin Bunilă
