Boierul Dumitru Pleniceanu, în memoria posterităţii

900

poza parastas vadeniMiercuri, 26 octombrie, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din parohia Vădeni-Nord, s-a oficiat o slujbă de pomenire în memoria lui Dumitru Pleniceanu, una dintre ilustrele figuri ale Târgu-Jiului de odinioară, care prin actele de caritate pe care le-a făcut la cumpăna secolelor XIX-XX, a rămas în memoria posterităţii.

 

La cavoul familiei Pleniceanu, inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul Gorj, aflat în curtea bisericii, preotul Doru Drăghici şi profesorul Andrei Popete- Pătraşcu, din partea Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj, în prezenţa membrilor consiliului parohial şi al enoriaşilor, au omagiat personalitatea celui care s-a aplecat cu trudă şi credinţă la refacerea sfântului locaş de cult cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Dumitru Pleniceanu, descendentul unei familii cu tradiţie

biserica vadeni„Boierul Dumitru Pleniceanu”, aşa cum este el astăzi cunoscut, descinde dintr-o familie cu vechi tradiţii în rândul marilor proprietari de pământ din Oltenia. Cu studii în străinătate, acesta impresiona prin generozitate şi nobleţe, dar şi prin atitudinile şi manierele sale de aristocrat. „La jumătatea secolului al XIX-lea, moşia Vădeni şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (de a căror existenţă îşi leagă numele, la începutul secolului al XVIII-lea, marele ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu) ajung în stăpânirea lui Dumitru Căpăţână. Originar din satul Pleniţa-Dolj, acesta se ocupa cu negoţul de vite în Austria şi Ungaria, deţinând o avere considerabilă. În anul 1842, ajutându-l pe Gh.D. Bibescu să ocupe tronul Ţării Româneşti, boierul Căpăţână primeşte din partea domnitorului, drept despăgubire pentru banii împrumutaţi, moşia Vădeni „cu tot ce se afla pe ea”. După moartea acestuia, întreaga moşie şi o parte din avere va rămâne fiului său Dumitru, care, stabilit la Vădeni în anul 1866, îşi va schimba numele după cel al satului în care se născuse: Dumitru Pleniceanu” – ne-a declarat profesorul Andrei Popete-Pătraşcu, cel care în anul 2007 a publicat lucrarea intitulată „Biserica din Vădeni. Trecut şi prezent”, prima monografie a celei mai vechi biserici de zid din Gorj (1694).

Boierul Pleniceanu, implicat în susţinerea elevilor nevoiaşi

Neavând moştenitori şi văzând sărăcia oamenilor care trudeau pe moşia sa, „va trece cu generozitatea la crearea unor opere de binefacere”. A ridicat o şcoală, un local de primărie, o bancă, a oferit burse copiilor nevoiaşi şi a donat până la sfârşitul vieţii întreaga avere comunităţii. A înţeles, ca mulţi alţii în acea perioadă, că ridicarea societăţii este implicit condiţionată de educaţie, motiv pentru care a contribuit la construcţia şcolii din Vădeni, a susţinut elevii săraci şi a fost alături de orice iniţiativă menită să lumineze şi să îmbunătăţească nivelul informativ al dumitru_pleniceanusătenilor de pe moşia sa. El făcea de asemenea o legătură inseparabilă între progresul economic şi educaţie considerând că oamenii simpli pot fi ajutaţi să elimine sărăcia prin dezvoltarea agriculturii şi a micilor industrii. A înzestrat şcoala din Vădeni cu mobilier şi rechizite pentru micuţii dornici să deprindă tainele învăţăturii, printre care s-a numărat şi cea care avea să devină „Eroina de la Jiu”, Ecaterina Teodoroiu, şi a donat, în spiritul credinţei, alături de soţia sa, în decursul timpului, mai multe icoane, sfeşnice, candele şi altele Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

Avere donată Bisericii din Vădeni

Preotul Doru Drăghici ne-a mărturisit că Dumitru şi Maria Pleniceanu au legat în catifea şi argint Sfânta Evanghelie pe care, la data de 14 iulie 1896, au scris următoarele rânduri: „Dumitru Pleniceanu şi soţia sa Maria Pleniceanu, intrând stăpâni în proprietatea Vădeni la 1866, am găsit acest sfânt lăcaş cu Hramul Adormirii Maicii Domnului, aproape în ruină. De atunci şi până acum, am făcut continuu micile îmbunătăţiri şi Sfântul lăcaş, coperişul cu tablă de fier şi altele. Acum am legatu Sf. Evanghelie cu argintu pentru conservare şi pomenire şi sunt rugaţi toţi Sf. Prelaţi să nu se ridice niciodată din biserică şi va rămâne pururi pentru pomenire.” În anul 1902, familia Pleniceanu a redactat un „Act de Donaţiunie!” prin care era donată Bisericii din Vădeni, toată averea mobiliară a familiei din oraşul Târgu-Jiu: „Ca să nu rămână fără esistenţă Biserica de zid cu patronagiul Adormirei Maicii Domnului ce este situată în apropiere de casele cele mari ale acestei proprietăţi şi pe care le locuim donez imobilul acestei sfinte biserici prin acceptare Guvernului ţărei representat prin Domnul Ministru Instrucţiei Publice, caselle melle de zid ce le am în Târgu Jiu fără mobilier cu locul împrejurimile de ulucă şi grilaj de fier şi toate dependentele lor al căror teren este în întindere de două deci şi şapte metri laturi, iar lungul şase deci şi cinci metri învecinându-se la răsărit şi la Apus cu cel lat teren ce mai are vânzătorul d-l Nae I. Bărbulescu, la mează noapte cu starea Unirei şi la made di bulevardul ce se va construi, teren care este venit în proprietatea ea cu actul autentificat de onor Tribunalul Gorj la No. 3819 din August 1898.” În acelaşi an, Dumitru Pleniceanu a ridicat în curtea bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, în partea de răsărit şi miazăzi, un monument funerar (cavou), pictat în anul 1903, de către Ştefan Nachescu şi A. Donaţi.

Acte caritabile săvârşite până la sfârşitul vieţii

Prin testamentul semnat în anul 1906, acesta lăsa Eforiei Şcoalelor conacul din apropierea bisericii, precizând condiţia ca edificiul să fie utilizat pentru înfiinţarea unei şcoli de arte şi meserii. Astfel, din 1911 până în 1975, clădirea a adăpostit, pe rând: o şcoală de meserii, o şcoală agricolă, o şcoală pentru copii cu handicap – după care a fost preluată de către Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu”, apoi de către Mitropolia Olteniei în scopul restaurării. Până la sfârşitul vieţii, Dumitru Pleniceanu a continuat actele de caritate, oferind cu generozitate nedisimulată întreaga avere (terenuri arabile, păduri etc) comunităţii în mijlocul căreia şi-a petrecut ultima parte a vieţii. S-a stins în noaptea de anul nou 1906-1907 şi a fost înmormântat în partea dreaptă a intrării în cavoul de la Vădeni.

Proiectele Boierului Pleniceanu, continuate de soţie

Profesorul Andrei Popete- Pătraşcu ne-a precizat că prin grija Mariei Pleniceanu, la dorinţa soţului său, „o parte dintre fiii şi fiicele celor care munceau pe moşia din Vădeni şi-au putut continua studiile la Târgu-Jiu sau Bucureşti. Chiar Ecaterina Teodoroiu, pe care Dumitru şi Maria Pleniceanu au îndrăgit-o de mică, şi-a finalizat studiile la Bucureşti unde, în anul 1909, dorind să devină învăţătoare, a urmat cursurile unui gimnaziu-pension, aflat undeva în zona parcului Cişmigiu.” După decesul soţului său, Maria Pleniceanu a continuat să îngrijească Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, iar în anii 1910-1911 a realizat, în memoria lui Dumitru Pleniceanu, reparaţii şi renovarea bisericii „cu îngrijirea” Comisiei Monumentelor Istorice, aşa cum se arată într-o pisanie a sfântului locaş, aşezată deasupra uşilor de acces în biserică: „ACEST DUMNEZEIESC LĂCAŞ CU HRAMUL ADORMIRII, CTITORIA MARELUI BAN CORNEA BRĂILOIU, A FOST RESTAURAT CU CHELTUIALA PIOASEI DOAMNE MARIA PLENICEANU ÎN AMINTIREA SOŢULUI EI CU ÎNGRIJIREA COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE. 1911”. Bun cunoscător al realităţilor sociale de la cumpăna veacurilor XIX şi XX, când în ţara noastră se derula o amplă dezbatere asupra reformelor social-economice, iar în plan ideatic se discuta despre „elita socială”, Dumitru Pleniceanu se numără, în tot ceea ce a realizat, printre oamenii a căror activitate şi-a prelungit ecourile până în zilele noastre.

Minodora Sucea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here