Mama mea, Dumnezeu să o ierte şi s-o odihnească în pace, avea o vorbă plină de miez. Mi-o adresa mie, parcă admonestându-mă, ori de câte ori mai făceam câte o necurată şi vorbeam ce nu trebuie, înfuriindu-mă. Tu nu ştii, îmi zicea ea că „oţetul tare vasul lui şi-l sparge?” Am scris în ghilimele pentru că este o expresie demnă de un aforism, auzit din gura Mariei Roşca-Predoşanu, o femeie simplă şi înţeleaptă.
Acum vreo două zile am participat la conferinţa Ligii Sindicatelor din Gorj şi iar am aflat, din spusele unui om al cărui nume îmi scapă, ceva ce se potriveşte de minune cu ieşirile unora dintre politicienii de azi. Zicea acel om cu tâmplele albe că: „Omul se aseamănă cu vinurile. Care vinuri se fac mai bune odată cu timpul, precum oamenii la senectute, devin din ce în ce mai buni. Fie, în caz contrar, vinurile se transformă în oţet. Iar oamenii mai răi, mai acri.” Orice asemănare cu cetăţeanul Traian Băsescu este pur întâmplătoare? Nici vorbă!
Cândva, numit „Cucul de la ora şase”, respectivul ins ţine prelegeri de democraţie, despre statul de drept din vremea Regimului Băsescu şi îi împroaşcă cu noroi pe toţi ce nu-i convin. Primul pe listă, bineînţeles, primul ministru Victor Ponta. Care mai are şi păcatul de a fi liderul PSD. Social-democraţia nefiind la pipota Guvernatorului Coloniei numită încă România.
Întrebat de una, de alta, ieri, Victor ponta zicea că nu se poate obişnui cu ideea că Crin Antonescu schimbă locurile cu Traian Băsescu la emisiunile lui Robert Turcescu. Am impresia că liderul PNL nu mai este recuperabil. Ca om politic. De prea multă vreme cântă pe aceleaşi strune ca Traian Băsescu. Şi n-ar mai trebui să ne mirăm de nimic.
Tot ieri, Klaus Iohannis – prim-vicepreşedinte al PNL, s-a trezit şi el vorbind. Ceva cu posibilitatea schimbării candidaturilor: Primarul Sibiului la alegerile prezidenţiale şi Crin Antonescu ar urma să devină prim ministru. Vrabia… Mihai Viteazul. Cum ar veni, PNL n-ar fi sub 20% în sondaje, ci ar câştiga alegerile europarlamentare. Ca să vezi! Electoratul nici nu mai contează. Ca pe vremea miş-maşurilor cu rocada dintre Theodor Stolojan şi Traian Băsescu. Ultimul rămas celebru cu acel plângăcios şi mincinos: „Dragă Stolo”. Iar bolnavul închipuit, la Stolojan mă refer, n-avea nimic. Era doar fals, fad şi mediocru. Aşa cum a fost toată viaţa. Inclusiv pe vremea Împuşcatului regretat, când a scăpat cu greu de pârnaie.
Dintre acriturile politice nu ar putea să lipsească nici liderii maghiari. Cei ce vor autonomia Ţinutului Secuiesc. Un ţinut ce nu există. Deşi aberanţii îl compară cu Peninsula Crimeea. Kelemen Hunor, medic veterinar şi ministru al Culturii României, pretinde că: „Imaginea României suferă din cauza conflictului Băsescu-Ponta”. Să presupunem că are dreptate. Deşi nu poate pune semnul de egalitate la abjecţii şi injurii între cei doi. Şi dacă tot moare de grija imaginii României nu pricep o iotă de ce nu-i arăta cu degetul şi pe antiromânul Tokes Laszlo ori pe Monica Macovei. Doi europatrlamentari ce au înjurat copios România chiar în Parlamentul Europei.
Vă las domniilor voastre, stimaţi cititori, posibilitatea alcătuirii unui top al acriturilor politice. Aveţi de unde alege. Nu-i aşa?
Ion Predoşanu
