Ani de zile, SRI a colaborat cu DNA şi alte parchete fără să se fi sesizat cineva, nici măcar Curtea Constituţională a României, că interceptările din diverse dosare penale efectuate de principalul serviciu de informaţii sunt ilegale.
Sigur, nimeni nu a reacţionat cum trebuie când Laura Codruţa Kovesi se lăuda cu parteneriatul DNA-SRI şi nici când generalul SRI Dumbravă vorbea de infiltrarea ofiţerilor acoperiţi în „câmpul tactic” al Justiţiei, adică printre judecători şi procurori. Administraţia prezidenţială s-a mulţumit cu un comunicat prin care ea pretinde că în doar trei-patru zile ar fi aflat că nimic din spusele generalului SRI nu e adevărat. Una la mână, timpul era mult prea mic şi nici Administraţia prezidenţială şi nici măcar CSAT-ul nu aveau posibilitatea să afle adevărul.
A trebuit să intervină Curtea Constituţională şi să declare ca nefiind constituţional un articol cu numărul 142, din Codul de Procedură Penală, şi astfel SRI nu mai avea dreptul că facă interceptări. Las la o parte faptul că aceeaşi Curte Constituţională a României mai depistase vreo 40 de articole din Codul Penal şi Codul de Procedură Penală ca fiind neconstituţionale şi Parlamentul nu le-a luat la puricat spre a le modifica.
Când se impunea o acţiune mai rapidă pentru a se reglementa noua situaţie ivită după decizia CCR, primul ministru Dacian Cioloş se afla pe la Bruxelles, iar preşedintele Klaus Iohannis într-o vizită în Israel şi Palestina. Vizită pe care n-a scurtat-o, ci a prelungit-o cu ultima pe care-a destinat-o destinderii. A făcut plajă cu consoarta domniei sale. În ţară, lumea justiţiei era în fierbere. Însuşi premierul, Dacian Cioloş, recunoştea că Ordonanţa de Urgenţă privind interceptările, pe care-a clocit-o Ministerul de Justiţie condus anapoda de Raluca Prună, reprezintă o soluţie de moment (a se citi de avarie!), important fiind să nu se întrerupă cercetările în Justiţie: „Este important să nu existe vid legislativ din punctul acesta de vedere. Deci, e soluţia de moment şi sigur, va fi timp să vedem dacă sunt alte soluţii mai bune, dar important este să nu se întrerupă procesul de justiţie.”
Ministrul de pripas al Justiţiei, Raluca Prună, anunţa cu o mândrie ştearsă că Guvernul a lucrat la o Ordonanţă de Urgenţă privind interceptările şi vineri seară, după şedinţa CSAT, programată la orele 19,00, Executivul o va adopta. Zis şi făcut. Iar onor CSAT nu a catadicsit s-o rumege ca lumea, şedinţa de vinerea trecută n-a durat mai mult de 30 de minute!
Şi a ieşit o Ordonanţă de urgenţă necugetată şi îndelung contestată de magistraţi şi judecători prin asociaţiile lor profesionale. Motivul principal fiind acela că o Ordonanţă de Urgenţă modifică patru legi organice, chestiune neconstituţională! Başca faptul că modifică şi legea de funcţionare a SRI, veche de prin 1991, şi i se acordă SRI dreptul să efectueze anchete penale în cazurile de securitate naţională şi de terorism.
Aşa, de pildă, Ordonanţa de Urgenţă ca decizie este apreciată drept şocantă de către Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, preşedinte Dan Gârbovan. Care merge mai departe şi îi cere preşedintelui României, Klaus Iohannis, desecretizarea deciziilor CSAT din ultimii 15 ani. Preşedintele UNJR susţine că s-a luat o Decizie în CSAT prin care SRI îşi aproba singură mandatele de ascultare cerute de procurori, fără a avea mandate date de judecători. Ceea ce este extrem de grav pentru democraţie! Vorbind mai degrabă de inexistenţa celei mai mici fărâme de democraţie!
Ion Predoşanu
