Lucrarea „Cuminţenia Pământului”, realizată de artistul de geniu C. Brâncuşi, în 1907, refelectă filosofia părintelui sculpturii moderne universale care îşi are rădăcinile într-o cuminţenie anterioară creştinismului. Sculptura reprezintă o femeie foarte concentrată asupra ei însăşi, iar figura ei misterioasă degajă un sentiment ce o transformă într-un portret universal.
Nu ne-am fi oprit asupra acestui subiect astăzi dacă Guvernul României nu-şi exprima dorinţa de a o cumpăra. Ea aparţinuse unei colecţii private, de prin 1911, şi prin anii ‘70 a fost achizionată de regimul de atunci. Nu mai intrăm în detalii, urmaşii proprietarului au obţinut dreptul asupra ei în justiţie şi este scoasă la vânzare de la începutul lunii septembrie. După 1990, s-au pierdut multe lucrări ale lui Brâncuşi aflate în ţară, s-a creat o mafie a falsificării lor şi este lăudabil gestul de acum al Guvernului. Care-a mandatat Ministerul Culturii să demareze acţiunea de negociere şi de cumpărare a „Cuminţeniei Pământului”. Sculptură ce este evaluată la aproximativ 20 de milioane de euro şi face parte dintr-o colecţie bucureşteană privată, fiind pusă în vânzare. Iar Ministerul Culturii a fost invitat să-şi exercite dreptul de premţiune. Lucrarea „Cuminţenia Pământului” este considerată o capodoperă a Titanului de la Hobiţa şi face parte din categoria „Tezaur” a Patrimoniului Naţional. Ea a fost realizată în 1907 şi alături de „Sărutul” şi de „Rugăciunea”, „Cuminţenia Pământului” marchează cea mai apreciată şi mai fertilă perioadă de creaţie a artistului. În care perioadă, Brâncuşi formula noi semnficaţii filosofice cu valoare universală, turnate în expresii formale de noutate. Evenimentul a oferit prilejul unei emisiuni de televiziune, altfel prestigioasă, de a prezenta un reportaj despre Hobiţa lui Brâncuşi, Ansambul brâncuşian de la Târgu Jiu şi, firesc, despre C. Brâncuşi. Din păcate, caracterul îndoielnic al pregătirii realizatoarei, absenţa lecturilor şi folosirea unor imagini şi declaraţii prăfuite au făcut mai mult deservicii lui Brâncuşi şi culturii României.
Nu mi se pare normal să apară ca director al Centrului de Cultură şi Artă „C. Brâncuşi” Târgu Jiu controversatul ex-director Ovidiu Popescu. De la debarcarea sa au trecut pe acolo Adina Andriţoiu, demisionară între timp, şi recent este director Doru Strâmbulescu. De unde şi caracterul depăşit şi total nereal al celor susţinute de interlocutori. Reputatul brâncuşiolog, profesorul universitar dr. Ion Mocoi, om cu pasiune şi competenţă, autorul unui doctorat în Coloana Infinită prin 1970, apărea la şi alţii. Chit că domnia sa şi reputaţi brâncuşiologi recunosc faptul că adevărata casă în care s-a născut Constatin Brâncuşi a ars din temelii. Nesemnificativă-i şi declaraţia dr. D. Hortopan, directorul Muzeului Judeţean „Al. Ştefulescu”, de care aparţine ca secţie Casa Memorială „C. Brâncuşi” Hobiţa. Oare nimănui nu-i pasă că de la apariţia iluzoriei „adevărate case a lui Brâncuşi” turiştii ocolesc Casa Memorială „C. Brâncuşi”, iar directorul Hortopan ştie cel mai bine că au scăzut încasările? Nebunia sculptorului bucureştean, cu cetăţenie franceză, Florin Codre de a crea acea himeră din care-a crezut că va scoate bani a lăsat grave urme încă nevindecate.
ION PREDOŞANU
P.S. În ipoteza optimistă că Ministerul Culturii va reuşi să achiziţioneze lucrarea „Cuminţenia Pământului” va apare ca reală şi extrem de delicată situaţia inexistenţei unui Muzeu Brâncuşi pe terotoriul României. Unul modern şi care să asigure deplină siguranţă valoroasei lucrări (Ion Predoşanu)
