Ca la noi, la nimeni – De ce tace preşedintele Iohannis la obrăznicia liderilor maghiari?

Luni, la Cluj, liderii UDMR, PMC şi PPMT au dat publicităţii o rezoluţie comună prin care cer autonomia Ţinutului Secuiesc şi un statut special pentru regiunea Partium. Ne aflăm în faţa unei doctrine mai vechi ce tot apare ca o dorinţă a maghiarimii din România, aţâţată şi susţinută cu 100 de milioane euro de această dată de către Guvernul lui Viktor Orban de la Budapesta.
Doleanţa revine aproape ori de câte ori în ţara vecină – Ungaria – au loc alegeri generale, adică parlamentare ca în 2018. După cum cere Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, ar trebui satisfăcută “cât mai repede, dacă s-ar putea în 2018” şi din această pricină ar fi cazul să fie discutată cu majoritatea românească şi “codificată legislativ”.
Toate acestea s-au petrecut după ce sâmbătă, Balasz Izsak, preşedintele reales al Consiliului Naţional Secuiesc, a declarat că doreşte autonomia aşa-numitului Ţinut Secuiesc să fie obţinută pe cale “constituţională, nu prin compromisuri politice”.
Desigur, nu este pentru prima dată, au mai fost tentative în acest sens din partea celor trei formaţiuni politice ale etnicilor maghiari din România de a avansa asemenea solicitări.
Dar faptul că această solicitare vine în prima săptămână a Anului Centenarului Marii Uniri, printr-un document comun al celor trei organizaţii politice ale etnicilor maghiari din România este de natură să ne îngrijoreze şi să ne dea serios de gândit.
Iar sintagma “codificare legislativă” la care au recurs Kelemen Hunor şi asociaţii domniei sale pentru a desemna “calea constituţională”, despre care a adus vorba primul şi Balasz Izsak, atestă faptul că se doreşte modificarea Constituţiei.
Firesc, rezoluţia celor trei partide politice ale etnicilor maghiari din România şi, în mod clar, reiterarea autonomiei Ţinutului Secuiesc la pachet cu o altă temă sensibilă, statutul special al regiunii Partium, al cărei regim a fost stabilit prin Tratatul de la Trianon, au fost primite cu îngrijorare de către principalele partide politice din România.
Care prin declaraţiile unor personalităţi marcante, au evidenţiat “caracterul neconstituţional, inacceptabil şi de nenegociat”.
Formularea îi aparţine lui Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedinte al PSD, dar ideea se regăseşte şi în declaraţia lui Ludovic Orban, preşedintele Noului PNL, a lui Gigel Ştirbu şi a lui Eugen Tomac, precum şi în substanţialele analize ale senatorului PSD Titus Corlăţean.
Discuţia nu este închisă şi s-ar putea să apară şi alte luări de atitudine din partea altor oameni politici responsabili, ale unor personalităţi din mediul academic sau ale unor asociaţii reprezentative ale societăţii civile.
În mod cu totul surprinzător, nu s-a exprimat însă deloc preşedintele României, Klaus Werner Iohannis, care – prin prevederile Constituţiei României – are datoria de a se pronunţa asupra unor asemenea vehemente revendicări ce atentează la siguranţa naţională.
Preşedintele României este obligat de Legea fundamentală să fie garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
Din păcate, preşedintele păstrează tăcerea vinovată, dându-le apă la moară celor care ne aduc aminte că şi el provine dintr-o minoritate etnică.
Şi, probabil, le face jocul etnicilor maghiari cu intenţia de a le obţine voturile pentru alegerea sa ca preşedinte în al doilea mandat, alegeri ce vor avea loc anul viitor, în 2019!
La prima sa ieşire publică din acest an a făcut critici la adresa Guvernului Tudose, şi-a permis să încalce Constituţia vorbind de „penali”, ca şi cum n-ar exista prezumţia de nevinovăţie, a făcut glume nesărate despre celeritatea legilor justiţiei pe care nu le agreează.
Ne-am fi aşteptat, totuşi, să răspundă într-un fel sau altul la reiterarea mesajului de felul celui transmis de către cele trei formaţiuni politice ale etnicilor maghiari din România, concetăţeni ai noştri. Mai cu seamă acum la începutul Anului Centenarului Marii Uniri.
Să fie un mesaj clar, din partea unui preşedinte al tuturor românilor, la acest eveniment receptat cu maximă atenţie, dacă nu chiar cu o legitimă îngrijorare şi din partea domniei sale de la nivelul Instituţiei Prezidenţiale.
ION PREDOŞANU