Numai un popor cu mare sete de libertate putea avea impresia că toate cele întâmplate la Marea Îmbulzeală din Decembrie 1989 lăsa impresia că ar fi o Revoluţie. Nu mă aflu printre acei naivi. Grija marii majorităţi fusese să-şi recapete proprietăţile funciare, aici Ion Ilici Iliescu fiind mare coţcariu, cum se zice prin Moldova. Spre a primi mai multe voturi la alegerile pentru visul ce-a visat domnia sa – dispariţia lui Ceauşescu, nu a comunismului – ca să fie el preşedinte le-a făcut jocul partidelor istorice. Şi s-a dat pământul la oameni. Fără vreun folos.
Normal, pământul e o mare bogăţie. Pe care-o ştie şi latifundiarul Băsescu! Între cele două războaie mondiale, Regatul României era considerat grânarul Europei. O Europă de unde importă acum produse agricole, legume şi fructe. Desfiinţându-şi prosteşte lucrul în agricultură pe mari proprietăţi.
Am avut norocul în 1990-91 să vizitez fosta Cehoslovacie, revenirea în ţară făcând-o cu autocarul pe ruta Bratislava, Budapesta, Nădlac, Arad, Craiova. Ei bine, nici actualele ţări Cehia şi Slovacia, dar nici Ungaria nu aveau pârloage ca la noi. Ce se-ntâmplase? Având conducători de-ai lor, cehi, slovaci sau unguri nu au distrus suratele IAS-urilor, GAC-urilor ori AGROMEC-urilor de pe la noi. Le-au transformat în societăţi pe acţiuni, nu s-a furat nimic şi tot pământul se lucrează pe mari suprafeţe ca şi în Bulgaria, care-a procedat la fel.
Joaca de-a intratul în Uniunea Europeană ne-a costat enorm. A trebuit să privatizăm cam tot. În prostie. Şi petrolul, încât Austria a devenit a doua ţară europeană producătoare de petrol şi, evident, derivate din hidrocarburi. Siderurgia la fel. Pe „mormanul de fiare vechi”, cum le zicea Petre Roman utilajelor de ultimă generaţie de la IMGB, care dotaseră Centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă am luat mai nimic, încât cumpărătorul a scos dublu doar din vânzarea Casei de Cultură a IMGB.
Băncile aparţin străinătăţii, inclusiv Banca românească având capital integral grecesc. Iar Guvernul PreşBăsescu-Boc a luat un împrumut de 20 de miliarde de euro de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană pentru capitalizarea băncilor străine şi nu pentru crearea de locuri de muncă. Îndatorând, în felul acesta, ţara pentru vreo trei-patru generaţii de acum încolo.
Un anunţ banal ne spune că fosta ROMTELECOM se va numi Telekom. Este limpede că firma grecească OTE a dat faliment, iar telefonia fixă de stat a României a intrat pe mâinile Germaniei. Sau, mă rog, a firmei germane Telekom. Ce va mai fi românesc de-acum încolo? Probabil, aerul poluat şi din ce în ce mai irespirabil.
Ion Predoşanu
