Am datat exprimarea gândurilor marelui om de ştiinţă român – botanistul Alexandru Borza, care s-a aflat în fruntea Comitetului Naţional Român de le Blaj şi a votat la Alba Iulia Unirea cea Mare din 1918, alături de alţi patrioţi şi cărturari români din Transilvania. Continuarea gândurilor exprimate în Motto sună astfel: „Dispar medii de viaţă caracteristice pentru viaţa lor complexă socială, totalitatea laboratoare, câmpuri de experienţă, câmpuri de observaţii şi experienţe pentru naturalist, unde surprinde legile naturii, tainele interdependenţei între fiinţe şi mediu, atât de puţin cercetate şi cunoscute încă de ecologişti.”
M-a sunat fiică-mea şi m-a rugat să caut planta medicinală vetrice. Luat prin surprindere, pe moment nu mi-am adus aminte de ea. N-a durat mult şi mi-am adus aminte că am cules-o de pe aici din Peştişani şi cu ea mi-am scăpat copii, când erau mici şi mergeau în colectivitate, de oxiuri. Oxiurii fiind nişte paraziţi intestinali ce nu pot fi depistaţi decât la microscop. Şi din pricina cărora copiii erau palizi şi fără poftă de mâncare. M-am dus la locurile ştiute şi doar într-un loc am mai găsit. Numai că, din pricina caniculei de peste vară, majoritatea inflorescenţelor deveniseră uscate. Pârlite de soarele din ce în ce mai dogoritor a verii secetoase de care nu mai scăpăm.
Planta respectivă pare pe cale de dispariţie din cauza modificărilor climatice. În popor se mai numeşte pelin de câmp(din cauza mirosului asemănător cu pelinul) sau năsturaş. Năsturaş i se spune de la asemănarea cu floarea de muşeţel cu care seamănă, doar că nu are petale şi este de un galben intens, mai aproape de portocaliu. Năsturaşul face parte din leacurile de pe marginea drumului, fiind o plantă din Farmacia Domnului. Căreia botaniştii îi zic pe latineşte Chryanthemum vulgare sau Tanacetum vulgare. Am mai căutat-o şi pe marginea drumului căii ferate forestiere, vândută de mai marii Gorjului din anii ’90, acum asfaltat. În pădurile Europei, urşii au dispărut complet. Doar România mai are păduri virgine şi vreo 7.000 de urşi carpatini. Cum pădurile sunt exploatate crunt de firme precum cea austriacă Holzindustrie Schweinghofer, oarecum legal şi mai mult ilegal, există riscul ca fără împăduriri să rămânem şi fără pădurile actuale. De vină sunt toţi potentaţii vremii, începând cu preşedintele care-i susţine, dar şi cu toate guvernele de după 1990!
Desigur, nici patronii firmelor din România nu sunt nişte mieluşei când vorbim de tăierea în ras a pădurilor. Nimeni nu s-a atins de veşnic senatorul UDMR Verestoly Attila, iar de cei mai mărunţi dar numeroşi nici atâtica.
De urşii care coboară în oraşe şi în localităţi după mâncare nu sunt vinovaţi numai pădurarii, care în opinia celor de la ONG-urile de mediu nu le dau mâncare. În primul rând, sunt de vină cei care le-au distrus habitatul, prin tăierile pădurilor în ras. Şi, uite-aşa dispare flora, precum şi fauna fostei România pitorească, cum inspirat a numit scriitorul Alexandru Vlahuţă patria în care ne-am născut şi trăim!
Ion PREDOŞANU
P.S. Alexandru Borza a fost, la început, profesor de botanică la Liceul de băieţi din Blaj, apoi profesor universitar la Cluj. Urbe în care a înfiinţat, de fapt ctitorit, un Institut de Botanică şi Grădina Botanică, ce astăzi îi poartă numele. Şi unde şi-a scris bogata-i operă. Din care nu lipsesc articole de cercetare ştiinţifică, tratate universitare şi Dicţionarul florei, care se ocupă de 11.000 plante, faţă de numai 5.000 cât cuprindea anteriorul dicţionar botanic. A iniţiat Rezervaţia Naţională Retezat, din care taie pe rupte firma austriacă mai sus amintită. (Ion Predoşanu)
