Dacă manualele de istorie au luat-o razna, mai precis autorii lor şi mai marii temporari ai departamentelor învăţământului preuniversitar din ministerul Educaţiei, iată că am avut bucuria de a regăsi istorie adevărată într-un …roman.
E drept că manualele alternative, culmea, susţinute şi de efemeri miniştri ţărănişti sau liberali – mă refer la universitarul istoric Adrian Cioroianu, de pildă – sunt mai nocive şi în tiraje de masă. Ba chiar şi obligatorii ca obiecte de studiu. Nu-i nimic, veţi zice. Totuşi, ce-are a face ştirista ProTV Andreea Esca cu istoria în care nu s-a mai găsit loc pentru Mihai Viteazul?!
Mi-a căzut în mână romanul „Surghiunit la o mănăstire… de maici!” al polivalentului om de ştiinţă şi de cultură Iulian Popescu. O carte apărută în 2013, la editura craioveană SITECH, bănuiesc, pe cheltuiala autorului.
Romanul se citeşte pe nerăsuflate, fiind o operă literară de ficţiune, dar şi un compendiu de istorie reală – bine documentată – din secolul al XIX-lea al României. Bun, îmi veţi reproşa că pe atunci România nu se formase ca stat unitar. Perfect, numai că personajul principal, avocatul Tudor, un tânăr fercheş şcolit la Paris în domeniul dreptului, participă la mai multe revoluţii paşoptiste – mai mult pe hârtie -, dar este pedepsit de fiecare dată în Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.
Avocat de mare talent şi cu imens succes la fete ca şi la femei niţel mai coapte, avocatul Tudor este un personaj complex, iar intrigile ce se ţes în jurul lui au legătură directă şi cu istoria celor trei principate înainte de Revoluţia de la 1848, dar şi de după evenimentele ce au condus la modernizarea statului român.
Scrisă de un profesor universitar emerit dr.ing. cum este Iulian Popescu, membru titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, născut la 24 august 1939 în comuna Licurici, judeţul Gorj, cu o vastă activitate ca inginer mecanic şi dascăl în învăţământul superior, romanul surprinde total. În primul rând, eu, cititorul, am rămas perplex asupra cunoştinţelor istorice, dar şi ale celor de etnografie şi folclor, plus iubirea de poezie scrisă în secolul XIX în limba română. Abia la final, când am dat peste o bibliografie cu 85 de titluri şi alte site-uri consultate mi-am dat seama de bogăţia tematică şi acribia autorului.
Sincer, regret că sunt unul dintre răsfăţaţii cu asemenea lecturi. Căci, la modul anacronic în care se vinde şi distribuie cartea de bună calitate în păcătoasa noastră de Românie pretins democrată nu sunt convins că acest superb roman istoric, cu destule aventuri amoroase din epocă ajunge la cititori. Aşa cum ar trebui. Sper că nu comit o impietate dacă anunţ telefonul fix al autorului: 0251-410322 –, scriitorul Iulian Popescu –, pentru cei ce vor dori să afle cum pot intra în posesia romanului de excepţie. Îmi cer iertare pentru această faptă, neavând acordul domniei sale, dar merită procurată cartea. Nefiind sigur nici dacă ea există în biblioteci.
Ion Predoşanu
P.S. În zilele din urmă, DNA-ul nu e în vacanţă. Doar parlamentarii ce n-au făcut legile necesare au voie să se odihnească pentru nemunca lor. Iar primul ministru Victor Ponta merge astăzi la Palatul Cotroceni spre a-l convinge pe surogatul de preşedinte-Guvernator al coloniei numită încă România de necesitatea introducerii măsurii de reducere a CAS-ului cu 5%. Premierul face un gest de politeţe. Deşi insul cu care va încerca un dialog este, de felul lui, cam (ab)surd la ce-i bun pentru români şi România (Ion Predoşanu)
