Mai peste tot în România, se afirmă că zeiţa ce ţine balanţa în mână este oarbă. Normal, nici Gorjul nu face excepţie. Aici deciziile tribunalelor, bazate pe dosare proaste ale procurorilor, au condus la hotârârea de tristă amintire privind condamnare la închisoare pentru fapte ce nu au fost comise de Marcel Ţundrea.
Scăpat de pârnaie în urma unei dezvăluiri mai mult întâmplătoare, a unui test ADN şi eliberat mult prea târziu, omul acuzat de viol şi omor Marcel Ţundrea a pătimit. Procurorul şi judecătorii săi nedrepţi trăiesc şi acum, bine mersi, cu pensii aiuritor de mari! Când era grav bolnav şi nu se mai putea bucura de libertate, Marcel Ţundrea a mai trăit puţin şi a trecut în lumea celor drepţi. Normal, şi Gorjul are avocaţii săi buni profesionişti.
Numai că nu despre ei vreau să vorbesc, pedepsele aparţinând judecătorilor ce se bazează uneori pe dosare cusute cu aţă albă. Nu ştiu ca dintre avocaţii Târgu Jiului să existe sau să fi existat oameni preocupaţi de literatură. Aşa cum, spre cinstea lor, doctorii gorjeni au excelat. De la medicul şi politicianul ajuns ba parlamentar, ba Prefect de Gorj, pentru scurt timp, dr. Nicolae Hasnaş. Apoi poetul şi epigramistul Adrian Becherete şi mai ales dr. Grigore Lupescu. Primul trecut la cele veşnice, iar al doilea este aproape nonagenar şi încă drept ca bradul şi om de ştiinţă, membru al unor academii medicale din străinătate. Iar dintre medicii contemporani merită cu prisosinţă amintit poetul dr. Doru V. Fometescu.
Recunosc, îl citesc cu mare bucurie pe avocatul şi scriitorul Marian Nazat. Editorialist de excepţie al cotidianului Jurnalul Naţional. Originar din Turnu Măgurele, unde sunt mai mulţi avocaţi cu har scriitoricesc. Unii activând în ţară şi alţii în străinătate.
Motto-ul acestor însemnări e un citat dintr-un roman cu titlul „Paraclet” al avocatului Freddy Gârbaci. Delicat şi fin rob al cuvântului scris, Marian Nazat recunoaşte că nu-şi închipuia ce înseamnă cuvântul paraclet. Pe care nu l-a găsit nici în DEX – Dicţionatul Explicativ al limbii române. Firesc, a întrebat mai mulţi prieteni până a aflat că-i vorba de „Duh Sfânt”. Mă rog, bag de seamă că ar avea aceeaşi rădăcină lexicală cu paraclisul.
Avocatul Marian Nazat deplânge starea jalnică a Justiţiei române şi faptul că avocaţii îşi însoţesc clienţii la judecată, precum la o condamnare, aproape prestabilită, ca nişte cioclii. Am scurtat descrierea oarbei justiţii făcută de cineva din interior. În fapt, domnia sa îşi exprimă la rândul lui imensa satisfacţie de a fi citit romanul plin de har scriitoricesc al concitadinului său Freddy Gârbaci. Evident, n-am citit romanul pentru că nu-l am. Totuşi, ştiindu-l din scris pe Marian Nazat nu pot să nu-i dau maximă dreptate. La fel cum, tot despre autorul romanului, celebrul critic literar Alex Ştefănescu, prefaţatorul cărţii, scrie: „Combinaţie onomastică americano-românească, în consonanţă cu sensul romanului.” În editorialul domniei sale, scriitorul şi avocatul Marian Nazat, din România – urbea Turnu Măgurele – dă un citat din roman. Citat ce-i aparţine, în fapt, şi mai celebrului Maximilian Robespierre care considera, pe bună dreptate, în Declaraţia omului şi cetăţeanului că: „Orice instituţie care nu porneşte de la axioma că poporul este bun, iar omul legii este coruptibil, este formal greşită.”
Ion Predoşanu
