Chiar ieri, pe 21 iunie, s-au împlinit şase luni de când preşedintele Klaus Iohannis s-a mutat la Palatul Cotroceni. Timpul scurt i-a dat ocazia să-şi respecte o parte din promisiuni, punctând mai ales la capitolul relaţiilor externe. Pentru intrarea României în Spaţiul Schengen şi scăparea de raportul MCV face eforturi, dar sunt chestiuni de durată. Iar întâlnirea cu primul ministru, Victor Ponta, şi cu Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spre a pregăti ţara să treacă la moneda Euro ne-a arătat că mai e mult până departe. A reuşit multe consultări cu partidele politice, izbutind să le convingă votarea susţinerii cheltuielilor mărite pentru înzestrarea armatei. Chit că pe lângă aceste eforturi ar mai fi nevoie de o susţinere mai mare a Sănătăţii şi Educaţiei.
Ca fost primar al Sibiului e bine că a onorat invitaţia la Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu, alegând să urmărească un spectacol în limba germană. E foarte bine că nu uită de unde-a plecat. Şi mai sper să-şi aducă aminte şi de alte aşteptări din partea domniei sale. Unele promise, dar încălcate. Ar trebui să fie un preşedinte al tuturor românilor, un mediator şi nu un preşedinte-jucător cum s-a comportat la cererea de demisie adresată primului ministru Victor Ponta în chiar ziua când PNL îşi depunea la Parlament Moţiunea de cenzură. Partizanatul politic îl apropie de predecesorul său, Traian Băsescu, şeful de facto al PDL aproape două mandate!
Cum şi preşedintele Klaus Iohannis şi-a exprimat doleanţa de a prinde două mandate ar fi cazul să nu uite de sintagma România lucrului bine făcut. De care s-a cam îndepărtat, insistând prea tare pe pedala forţării ajungerii la „Guvernul meu”, inclusiv pe căi nedemocratice. În campania sa prezidenţială amenda faptul că nu-i bine ca PSD, adică un singur partid, să deţină şi preşedinţia şi guvernarea. Pare să nu-şi mai aducă aminte de aşa ceva. Să fie o nestăvilită sete de Putere?
Recent, preşedintele Iohannis a trimis la Parlament Strategia pentru securitatea naţională, având în prealabil o consultare cu partidele parlamentare pe această temă. În grabă, probabil, nu s-au discutat toate aspectele. Într-un mod mult mai subtil decât Traian Băsescu, pare-se că preşedintele Klaus Iohannis face o încercare similară. Dorindu-şi, ca şi Băsescu, creşterea prerogativelor prezidenţiale în dauna Guvernului. Aşa cum actuala Constituţie nu acceptă!
Dacă-i adevărată susţinerea Preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, atunci nu-i bine pentru amărâta democraţie românească, alunecându-se spre un regim autoritar, ca să nu-i spunem dictatorial. Nu cunoaştem textul Strategiei de securitate naţională, dar nici nu avem motive să punem la îndoială cele susţinute de Tăriceanu: „Strategia naţională de securitate, pe lângă conceptele tradiţionale, are o serie de concepte preluate de la preşedintele Băsescu, potrivit cărora în securitatea naţională intră toate celelalte domenii: mediul economic, energie, dezvoltarea durabilă, sănătate, educaţie, protecţia socială, agricultură, tot.”
De la tribuna Parlamentului, în faţa plenului reunit, astăzi, preşedintele România, va prezenta Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019. Textul a fost transmis spre ştiinţă parlamentarilor, existând dubii din partea Preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, în privinţa votării Strategiei în actuala formă. Vom trăi şi vom vedea.
ION PREDOŞANU
