Numai în pielea guvernanţilor actuali să nu fii. Şi nu fără temei. Aflu că pierderile de pe urma dezastruoasei administrări a averii statului de sub Guvernul PreşBăsesu-Boc ar echivala cu pierderile în cazul Afacerii Roşia Montană. Inclusiv acordurile cu FMI – cel adus pe capul românilor la intervenţia ex-preşedintelui Traian Băsescu, azi Guvernator al Coloniei România, sunt o piatră de moară pentru Cabinetul Ponta. Care, aşa cum declara Crin Antonescu, Preşedintele Senatului, „nu poate avea o politică economică proprie, din pricina FMI.”
Poticnelile Cabinetului Ponta se simt mai ales în domeniile subfinanţate de peste 20 de ani – Sănătatea şi Educaţia. Nu mai departe de zilele trecute, au protestat, la Bucureşti, atât sindicatele din Educaţie, care ameninţă cu îngheţarea anului şcolar, cât şi marşul tăcerii al celor din sistemul medical ameninţă cu grevă generală ori demisii în bloc dacă nu li se măresc salariile. Dinspre putere doar tăcere. La vârf, bineînţeles. Deie bunul Dumnezeu ca să aibă dreptate Cristian Socol, consilierul personal al primului ministru pe probleme macroeconomice. Domnia sa consideră că „Educaţia şi Sănătatea sunt prioritare pentru guvernul USL, ca parte a unei strategii pe termen lung”. Ba chiar s-a declarat convins că „cele două domenii ar putea avea parte de o mărire graduală a bugetelor începând de anul viitor”. Dar ce ne facem cu Educaţia şi Sănătatea până atunci? Mai ales că la recenta rectificare bugetară au crescut sumele alocate altor domenii, printre care serviciile secrete, armata şi Justiţia.
Care Justiţie este mai mult Injustiţie. Cu salarii mărite, cei din (In)Justiţie crează mari probleme nu numai prin sumele pe care statul român se vede obligat să le plătească celor care-şi câştigă dreptatea la CEDO, după ce în ţară nu li s-a făcut dreptate.
Înainte de picajul Guvernului PreşBăsescu-Boc, mai existase un caz ce a stârnit mânia populară – cel al dr. Raed Arafat. De vreo câteva zile a fost reţinut Comisarul Traian Berbeceanu, fostul şef al BECCO Alba Iulia. În fond, ce făcuse Comisarul Berbeceanu? Un raport către mai marii săi de la IGPR în care îndrăznea să spună părerea sa, bazată pe argumente, în legătură cu procurorul Ioan Mărginean, Şeful DIICOT Alba Iulia. Culmea, Comisarul Berbeceanu avusese şase ani la rând performanţe de vârf în domeniul lui de activitate, iar în 2012 primise titlul de Poliţistul Anului.
Este vorba de un fost luptător împotriva mafiei şi evaziunii locale din judeţul Alba. Omul şi-a văzut de treabă şi credea că i se va face dreptate. Faptele sale îi aduseseră supranumele de Corado Catani – cunoscutul luptător antimafie din Italia. Acum, Comisarul Traian Berbeceanu e menţinut în arest. Ca să nu vorbească. Asta-i sigur. De ce n-o fi fost suspendat din funcţie şi judecat în libertate? La întrebarea aceasta vă puteţi răspunde şi singuri. Ca dovezi de simpatie şi sete de dreptrate, în Sibiu, Deva, Alba Iulia şi Timişoara – în faţa sediilor DIICOT din municipiile respective -, ca şi la Bucureşti în faţa DIICOT central au avut loc acţiuni de protest şi de simpatie faţă de cel reţinut. Manifestanţii au tot felul de lozinci, printre care şi aceea că ei sunt convinşi: „Caracatiţa italiană e mic copil pe lângă Caracatiţa românească”. Şi despre acest caz, s-a pronunţat doar primul ministru, Victor Ponta, care speră „să se afle adevărul”. Cu credinţa că nu adevărul dintr-o singură parte. Cât despre Dosarele înaintate la DNA de către Corpul de Control al primului ministru asupra fărădelegilor din vremea portocalie a Regimului Băsescu iarăşi nicio vorbuliţă. Şi, uite-aşa, iată Puterea USL se dovedeşte neputincioasă pentru că i se pun beţe-n roate de procurorii băsişti, servicile secrete şi a crasa injustiţie. Pe tăcute!
N.Roşca
