Bisericile şi mănăstirile au reprezentat adevărate centre spirituale. Pe lângă ele s-au dezvoltat nu numai şcoli şi tiparniţe, ci şi spitale (bolniţe) pentru alinarea celor suferinzi.
Pastoraţia misionară din spitale diferă de pastoraţia misionară din alte instituţii, dar are acelaşi scop: mântuirea oamenilor, mijlocirea pentru mântuirea lor, şi face parte din acelaşi segment de apostolat al Bisericii Ortodoxe Române.
Totul a început în 1995, când s-a încheiat un protocol între Ministerul Sănătăţii şi Patriarhia Română, prin care tinerii absolvenţi de teologie urmau să fie hirotoniţi pe seama unor unităţi spitaliceşti pentru a asigura asistenţa religioasă atât bolnavilor, cât şi a familiilor acestora, de asemenea, pastoraţia ramificându-se şi spre cei care sunt conducători, medici, asistenţi şi toţi ostenitorii unui spital.
Aşa a fost şi NUMIREA Prea Cucernicului Preot GHEORGHE STOICHIN, 01.04.1995, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu – Gorj, care a dus la crearea unei adevărate reţele de asistenţă socială, religioasă şi spirituală.
Istoricul Bisericii începe de la dorinţa părintelui Gheorghe de construi o Biserica care să corespundă ideilor de locaş de rugăciune propice în condiţii civilizate şi să corespundă cererii bolnavilor de a avea o Biserică în incinta spitalului.
Prin grija neobositului Dr. Constantin Davidescu, directorul Direcţiei Sanitare, cel care a condus lucrările de construcţie a măreţului Spital Judeţean din Târgu-Jiu, s-a stabilit locul de amplasament pentru construcţia Bisericii – Capelă din incinta Spitalului Judeţean conform procesului verbal din 10 mai 1996.
Directorul Spitalului Judeţan, Dr. Constantin Şişiroi, un om de alese calităţi profesionale şi daruri spirituale, a dat împuternicire preotului Spitalului Judeţean Târgu-Jiu, Stoichin Gheorghe, pentru întocmirea şi eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţie de construcţie a Bisericii – Capelă.
I.P.S. Dr. Acad. Nestor Vornicescu a încredinţat părintelui Gheorghe Stoichin, binecuvântarea Arhierească şi toate drepturile ce revin asupra construcţiei şi activităţii misionare în spital.
Intervine la Primăria din Târgu-Jiu cu adresă în mod excepţional spre a dobândi Certificatul de urbanism şi Autorizaţia de construcţie a Bisericii – Capelă, care să rămână în inventarul spitalului.
Menţionăm poziţia fermă a prefectului Dan Ilie Morega de a fi eliberată Autorizaţia de Construcţie a Bisericii – Capelă din incinta Spitalului Judeţean. Bucuria sufletească pe care a avut-o domnia sa s-a transformat în fapte prin eliberarea de către Primărie a certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construcţie pe numele preotului Stoichin Gheorghe.
Dragostea părintelui Gheorghe de a zidi din temelie acest lăcaş dumnezeiesc, este vădită prin faptul că este un bun gospodar, binechivernisitor, inginer, salahor, diriginte de şantier, bun coordonator şi executant la ridicarea Sfintei Biserici.
Şi-a sacrificat puterea financiară a familiei, gospodăriei, copiii, împrumuturi la bănci, să-şi vadă visul împlinit, rămânând dator cu 1,6 miliarde lei la Banc CEC.
Conceptul acestei capele este: “Bolnavul trebuie vindecat, dar şi alinat”.
Nu este o biserică oarecare, ci una de spital, în care mulţi bolnavi vin să se pregătească sufleteşte pentru operaţii, să găsească alinare, dar şi să îşi facă ultima spovedanie, înainte de a merge în faţa lui Dumnezeu. Misiunea unui preot de spital este plină de multă suferinţă şi, în orice moment, poate asista la plecarea sufletului din cel bolnav.
În timpul bolii este importantă curăţirea sufletului, prin împăcarea cu Dumnezeu. Preotul să fie mereu la dispoziţia bolnavilor pentru ca ei să poată primi harul mântuitor, prin ungerea cu untdelemn şi rugăciune.
Condiţia esenţială pentru sănătatea trupului, este Taina Euharistiei, prin care ni se oferă darul vieţii veşnice. Această Taină a nemuririi este un “antidot al morţii” care poate să ne aducă sănătatea sufletului. Pictura din Biserică nu este simplă podoabă. Ea este un element liturgic, care participă la celebrarea Sfintei Liturghii. Chiar atunci când nu se mai săvârşeşte timp de 2 – 3 zile Liturghie, ai impresia că Liturghia continuă prin pictura din Capelă. Ea este conformă cu întreg conţinutul liturgic al Sfintei Liturghii şi, desigur, cu al celorlalte slujbe ale Bisericii, cu prioritate pentru neputinţă şi boală.
S-au executat lucrările de sculptură în lemn de stejar, frasin şi tei cu motive ale artei brâncoveneşti, a uşilor bisericii, axionitei, iconostasul, stranelor, catapetesmei şi s-a pus foiţa de aur de către sculptorul Bisericii, Preotul Sachelar Eleodor Stoichin, slujitorul acestui Sfânt Lăcaş.
Târnosirea bisericii a avut loc pe data de 23 octombrie 2010 în Sâmbăta Moşilor de Toamnă. Slujba Sfinţirii a fost oficiată de I.P.S. Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care apreciază cu părintească dragoste, preţuirea şi strădania ctitorilor – fam. Părintelui Gheorghe Stoichin – de a zidi în incinta Spitalului Judeţean, un Paraclis – Biserică – Capelă, cu osteneală şi cheltuiala în proporţie de 80% a familiei şi în sensul acesta în semn de mulţumire emite GRAMATA.
Preotul capelei crede că e o diferenţă mare între un preot de spital şi cel care stă în parohie: “Tot timpul este în contact cu oamenii care suferă. Întâlneşti cazuri care într-o parohie apar la nu ştiu câţi ani. Bolnavul, aici, îşi descarcă sufletul şi îşi spune păcatele care poate nu le-ar spune parohului. Şi, în aceste momente, trebuie să ştii cum să îl îndrumi, să-i dai un sfat bun”.
“Preotul este doctor pentru suflet. Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când vindecă pe cineva, întâi îi iartă păcatele. De aceea, omul ar trebui să se îndrepte în primul rând spre Dumnezeu. Dar unii nu înţeleg necesitatea vindecării sufletului, pentru a-şi vindeca şi trupul. Sunt persoane care mă cheamă să le spovedesc şi să le împărtăşesc înainte de operaţie, conştienţi că Sfânta Împărtăşanie îi ajută”.
Părintelui Gheorghe i s-a întâmplat chiar să moară oameni sub epitrahilul său. “La început a fost mai dificil, dar cu timpul, te căleşti, te obişnuieşti. Sunt cazuri care mă marchează foarte tare. Uneori, mă implic în suferinţă şi în ceea ce trăieşte în acele momente bolnavul. Vrei să îl ajuţi, dar nu poţi cât ai vrea şi te întristezi. Sunt persoane care îşi pierd apropiaţii în diferite accidente şi cer mângâiere”.
Scopul bisericii din incinta acestui spital este binecunoscut, având în vedere că omul nu poate substitui ajutorul divin prin nici un fel de metode lumeşti. Alinarea suferinţei se face prin credinţă şi prin ajutorul creştinesc pe care fiecare dintre noi îl are faţă de aproapele său. Menirea preotului este în acest sens hotărâtoare, el fiind persoana de legătură dintre psihic şi fizic la nivel de suflet.
Îi mulţumim bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe ocrotitorul Sfintei Biserici şi al Spitalului, şi tuturor celor care se roagă pentru cei aflaţi în suferinţă, pentru lucrurile frumoase create şi să reuşim împreună să facem o viaţă mai frumoasă, prin credinţă şi rugăciune.
În anii din urmă ne-am confruntat cu greutăţi multe şi unele nedrepte şi răzbunătoare. O parte le-am depăşit cu forţele noastre, altele ne-au pus la grea cumpănă priceperea, curajul, morala.
Preotul Gheorghe Stoichin a plecat de la Biserica Spitalului din Târgu-Jiu, în 2014, la Spitalul Clinic Județean de Urgență ,,Sf. Apostol Andrei” Constanța din cadrul Arhiepiscopiei Tomisului.
Fragment din cartea ,,Istoria Spitalului Târgu-Jiu, județul Gorj” Ediția 2013, autor dr. C-tin Șișiroi
