Cărți alese de învățătură-Mite Măneanu, o viață dedicată culturii (I)

În acest an al Centenarului, mulți creatori și iubitori de cultură se străduiesc să aducă spre cunoaștere tot ce are mai valoros, spiritual neamul românesc. Unul dintre aceste evenimente s-a desfășurat în ziua de 26 ianuarie 2018 la Drobeta-Turnu Severin. Simpozionul organizat în incinta unei prestigoase instituții de cultură, Biblioteca Județeană “IG.Bibicescu” a reunit importanți oameni de cultură din Oltenia și din București. El a fost și prilejul fericit de omagiere a unui distins om de cultură al acestui județ, lansându-se volumul omagial “Istoricul Mite Măneanu la 70 de ani”. Apărut sub egida unor prestigioase instituții de cultură(SJAN Mehedinți, Asociația Națională Cultul Eroilor “Regina Maria”, Centru de Cercetări Istorice ”Pr.Dumitru Bălașa”-Râmnicu-Vâlcea, Societatea de Istorie și Cultură “Porțile de Fier”, volumul omagial a fost coordonat de profesorul Eugen Petrescu. Volumul se deschide cu Tabula gratulatoria, unde oameni de cultură din Oltenia și din țară(Eugen Petrescu, Dinică Ciobotea, Constanțiu Dinulescu, Florin Copcea, Tudor Rățoi, Dumitru Cauc) aduc un omagiu distinsului om de cultură mehedințean, subliniindu-se activitatea valoroasă de 47 de ani desfășurată de acesta. Urmează prezentarea biografiei pe scurt a omagiatului, interviuri date de acesta, iar în partea a patra a volumului sunt inserate articole și studii științifice. Volumul se încheie cu un inedit album foto-documentar. Cu același prilej, la inițiativa colonelului Victor Șerban, s-a lansat un program vizând promovarea “ținutului mirific Mehedinți”. Acțiunea culturală de la Drobeta-Turnu Severin mi-a oferit prilejul de a-mi consolida credința în viul națiunii române, care, dincolo de epoci și oameni, păstrează bulbul regenerării, acest viu fiind cu siguranță actul cultural. Cum actul cultural se face de cărturari, iar formarea acestora are la bază miile de pagini de carte bună, citită și apoi așezată pe raftul minții și sufletului nostru, în articolul de față am să fac un elogiu binevenit rolului unor asemenea cărți. Multe cărți sunt folositoare omului. Dacă ele se află în raza vizuală a acestuia, când are cea mai mare nevoie de înțelepciunea așezată acolo, între multele sau mai puținele pagini, atunci spunem de cele mai multe ori că acele înscrisuri ale minții umane au fost, fie jarul încins ce a aprins o nouă vâlvătaie, fie roua ce a atenuat aridul strecurat vremelnic în om. Mai sunt și altfel de cărți. Ele nu au fost cumpărate dintr-o librărie sau primite cadou de la confrați în ale scrisului. Nici nu le-am întâlnit pe rafturile bibliotecilor naționale, în care cu multă râvnă și bucurie am intrat. Acele cărți au fost mereu lângă mine, de când am înțeles că exist. Pe la 4-5 ani, mi-amintesc că eram nesătul de poveștile nenumărate ce le spunea seară de seară tatăl meu, cel care trăise povestea reală, dar tristă a ocupației Puterilor Centrale(1916-1918), la fel de reală trăind și povestea celor din linia întâi de pe frontul din est, cu bolșevismul. Apoi, a fost prima lecție de viață, dată de tatăl meu, trezindu-mă de dimineață, când de abia începusem clasa întâi, să-l ajut să modeleze fierul de plug în vatră. Atunci am înțeles ce înseamnă bucuria lucrului făcut cu trudă, dar atât de folositor sieși și celorlalți. Bucuria cea mai mare a tatălui meu era ca fierul domolit de el pe nicovală să-i fie de mare ajutor țăranului acela iubitor de glie, care nădăjduia ca brazda adâncă trasă de plug să poată fi una din garanțiile rodului bogat. A fost cea dintâi carte pe care am citit-o, neștiind atunci literele, dar având încredere în cartea ce mi se deschidea. Bucuria mea cea mai mare în acei ani era ca tatăl meu să mă trezească din nou de dimineață și să-i pot vedea ochiul neplâns niciodată de oboseală. Mi-a rămas întipărită în minte veșnic imaginea primei steluțe din fierul încins care s-a oprit pe mâna mea. N-am luat-o în seamă, să-i arăt tatei că sunt la fel ca el. Și el a simțit dorința mea. I-am văzut asta în zâmbetul lui așezat. Au urmat apoi alte și alte cărți minunate: oamenii simpli, dar plini de înțelepciune din sat (O spun onest, fără sentimentalism gratuit, pe acele vremuri erau mulți și foarte sinceri!), preotul satului, făurarii așezării (croitorii rotarii, dogarii, cizmarii etc.), învățătorii și profesorii din școala generală sau maeștrii din liceu. Apoi, pe raft s-au așezat cărțile scrise cu migală de elita universitară de spirit castalian din Cluj-Napoca, care nu respingea, dimpotrivă, te atrăgea ca un magnet, așteptând de la tine să confirmi, să reconfirmi, să fii mâine un viitor magister ludi. Și, de peste patru decenii, în biblioteca sufletului meu s-au adăugat alte și alte cărți valoroase, care au contribuit la împlinirea lucrării pe care bunul Dumnezeu mi-a hărăzit-o. Una din aceste cărți, așezată de curând pe raft, poartă numele de Mite Măneanu. Cu spiritul omului de cultură Mite Măneanu am făcut cunoștință cu aproape două decenii în urmă, când am ajuns la Arhivele Naționale din Turnu Severin. Atunci am aflat despre omul de cultură Mite Măneanu. Scrisul său așezat, bine documentat, problematica vastă abordată în studiile istorice, aplecarea spre studierea microzonelor istorice, plasarea zonei Porțile de Fier în zona de interes pentru iubitorii muzei Clio, devotamentul față de un proiect, al cărui părinte este, alături de distinsa doamnă Măneanu, Societatea de Istorie și Cultură ,,Porțile de Fier”, dar și revista cu același nume, mi-au relevat un om de o aleasă cultură, devotat cetății sale, implicat în dezvoltarea acesteia, promovând valorile reale ale spațiului cultural în care a trăit și creat. Născut la 17 noiembrie 1947 în comuna Prunișor, județul Mehedinți într-o familie de intelectuali(bunicul-preot, tatăl-inginer), urmează cursurile școlii primare din satul natal și apoi pe cele elementare și liceale din Turnu Severin. Este absolvent (1970)al Facultății de istorie a Universității București-grupa prof. univ. Const.C.Giurescu. A funcționat ca arhivist la Arhivele Statului Mehedinți (1970-1980); instructor-bibliograf al Bibliotecii județene ”I.G.Bibicescu”, Turnu Severin (1980-1990); consilier șef al Inspectoratului pentru Cultură Mehedinți(1990-1993); director adj. al Muzeului Regiunii Porților de Fier(1993-1995); profesor la Liceul ”Domnul Tudor”, Turnu Severin (1995-2008). În perioada 1995-2008 a fost președinte al Societății de Științe Istorice din România- Filiala Mehedinți, iar din 1996 a fondat și conduce neîntrerupt Societatea de Istorie și Cultură ”Porțile de Fier” și revista ”Porțile de Fier”, pentru promovarea istoriografiei și culturii regionale și naționale . Este doctor în științe istorice al Universității din Craiova(2003), cu teza ”Boierimea din Oltenia în sec. XIX”. A coordonat și promovat proiectele istoriografice ”Mehedinți- Istorie și cultură”, ”Evoluția culturii moderne în Tr Severin, Mehedinți și Regiunea Porților de Fier ”, ”Elemente de civilizație și cultură de pe Valea Coșuștei”. S-a implicat în proiecte regionale și naționale precum ”Revoluția de la 1848-150 ani”; ”Istorie și cultură pe Valea Jiului” (2010); ”Piemontul Bălăciței” (2013); ”Constantin Brâncoveanu- trei secole de la martiriu” (2014); ”Posada-695 ani” (2015), ș.a.
(Va urma)
Prof.dr.Dumitru Cauc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here