Căsătoria are aceeaşi valoare, indiferent de locul unde se petrece sau de persoanele care se unesc în taina sfântă a mariajului. Am dorit pe această cale să vă dăm câteva detalii despre realizarea festivităţilor şi a tradiţiilor de nuntă ale rromilor nomazi căldărari, mulţi dintre aceştia poposind prin regiunile Gorjului. Mihai Toma, preşedintele Alianţei Rromilor, filiala Gorj, ne-a povestit pe îndelete cum se realizează o nuntă ţigănească. Unirea dintre fetele şi băieţii rromi se face numai prin intermediul părinţilor, aceştia fiind cei care se pun de acord cu privire la o viitoare căsătorie. „Familiile hotărăsc tot, iar copiii nu se văd până în noaptea nunţii” , ne-a declarat Toma. Aceasta este o tradiţie strictă, iar la petrecerea din prima zi a nunţii, nuntaşii nu trebuie să pună pe masă darul pentru proaspeţii însurăţei.
Darul de nuntă se dă abia la petrecerea de a doua zi, când nuntaşii se readună la mese, iar dovada virginităţii miresei este făcută. După noaptea nunţii, în zorii zilei, mirele şi mireasa apucă amândoi de torţile găleţilor cu apă şi le dau drept dar fiecărei familii din cartier. Femeile din famiile ambilor miri stau la uşa dormitorului, pentru ca fata să prezinte proba virginităţii. „Ţigăncile nu o acoperă deloc, deoarece soţilor lor nu le-ar merge bine dacă ar da daruri fetelor necinstite”, a completat Mihai Toma.
Durata fiecărei petreceri depinde de gradul de bogăţie al familiilor. Acestea pot dura chiar şi o săptămână, iar familiile sărace încheie petrecerea după două zile. Festivităţile sunt realizate cu muzică multă, porci pe grătar bine pregătiţi. „Noi pregătim multă carne, nu ca la români, cu două măsline, şi carnea abia dacă se vede în farfurie”, a precizat preşedintele Alianţei Rromilor Gorj.
Cocoşul e la putere
Darurile pentru miri sunt variate. Familiile şi rudele apropiate oferă aur şi bani. Părinţii pot da chiar şi până la 200 de galbeni, dar depinde de bogăţia fiecăruia. Nuntaşele care nu sunt apropiate familiilor oferă haine şi lucruri pentru casă, iar bărbaţii bani.
După petrecerea de nuntă, tradiţia spune că femeia trebuie să se mute la familia soţului, rare fiind cazurile când se procedează invers. „Bărbaţii de obicei nu prea rezistă în casa soţiei”, a completat Toma.
De asemenea, odată cu încheierea nunţii, viaţa de familie începe să capete contur, iar femeia trebuie să fie supusă soţului. La rromi, bărbatul e cocoşul în familie. Aşadar, femeile nici măcar nu mai au voie să treacă prin faţa oricărui bărbat odată ce s-au căsătorit. „Femeia este socotită ca o pisică ce taie calea şi poartă ghinion bărbaţilor”.
Dacă înainte de căsătorie fetele umblau cu capul descoperit şi cu părul strâns în trei cozi, după nuntă acest lucru se schimbă. Femeile îşi acoperă capul în permanenţă, cu un batic, şi doar în prezenta soţului sau a copiilor pot sta cu părul la vedere. De asemenea, acestea nu îşi mai fac nici trei cozi, ci doar două.
Cu alte tradiţii vom continua mâine.
Izabella MOLNAR
