Între ciolane şi olane nu există decât o legătură întâmplătoare. Ciolanele adună întotdeauna mulţimile, dar le şi divizează, şmecheria taberelor învingătoare subordonându-se unui singur considerent, acela că pe învingători nu-i judecă nimeni.
Învinşii încasează întotdeauna umilinţa înfrângerii, dar şi dezbinarea grupului, apariţia unui lider capabil să îi reunească fiind total întâmplătoare.
Olanele acoperă două feţe ale acoperişului şi protejează construcţia de infiltraţii hidrice. Aici s-ar putea înregistra asemănarea între ciolan şi olan, deoarece şi unul şi altul au rol de protecţie.
Am văzut săptămâna trecută scandalul politic portocaliu de la Constanţa, unde orice Neica – Nimeni s-a prezentat la ridicarea mâinii pentru apărarea interesului şefului economic, subordonat la rândul lui, graţie interesului politic, unui posibil, sau imposibil şef portocaliu. Acel fenomen s-a întâmplat şi în judeţul nostru în urmă cu şase ani la PSD, când trebuia scuturat Nicolae Mischie, cel care atunci era şef peste întregul domeniu roşu; acum cinci ani, când sindicaliştii din minerit au adus în sală exact atâţia oameni câţi îi trebuiau lui Manţog ca să ajungă şef; acum patru ani când dan Ilie Morega se folosea de liberali instant ca să preia partidul. Acestea toate s-au întâmplat în Gorj, însă la o scară mult mai mică decât la Constanţa, pentru că economia Gorjului era în cădere şi filoanele de venituri politice din ce în ce mai subţiri. În Gorj nu există decât industrie pe cărbune şi o zonă de turism neglijată, în care nu se investesc fonduri de teama că nu vor mai putea fi recuperate niciodată.
Pe vremuri, în Gorj circula o zicală, aceea cu câinele pe care dacă vrei să îl condamni la moarte, el musai trebuie trimis la noi în Gorj. Câinii nu au murit, deoarece oraşele şi chiar Dealul Bujorăscu, sunt pline de maidanezi, în schimb, în politică, mulţi politicieni au căpătat asemenea apucături încât cum simt apropierea unui ciolan politic, mârâie de mama focului. Muşcăturile nu mai sunt la vedere, deoarece există o teamă nedisimulată în legătură cu turbarea, altă boală politică, care dacă se ia costă şi conduce nu la ruperi de lanţuri, ci la distrugeri de organizaţii. Cândva, în tinereţea mea, am auzit o butadă a unui medic celebru, care definea turbarea astfel: „x îl muşcă pe y şi lângă y latră întregul alfabet, de la a până la z”.
Notă: în definiţie X şi Y aveau nume omeneşti. Din păcate în Gorj nu avem prea mulţi politicieni cu nume, iar atunci când se muşcă unul pe altul, n-au nici un câştig. În alte părţi, cancanul politic nu poate ocupa prima pagină, în semn că politicienii sunt şi sănătoşi şi imuni, nu numai din întâmplare.
Constantin Bunilă
