Coloana fără sfârşit, Masa tăcerii, Sărutul, Portal-Măiastra, Timpul şi Piramidele

469

Cu poetul, criticul şi istoricul literar Zenovie Cârlugea m-am cunoscut prin anii’70 ai secolului trecut, la o sesiune ştiinţifică studenţească desfăşurată la facultatea de Filologie din Baia Mare. Ne-am împrietenit pe loc şi aşa am rămas până azi, legaţi într-o prietenie ce a cunoscut noi valenţe cu trecerea timpului. Zeno mi-a urmărit atent devenirea poetică, publicând în seria veche a Luceafărului bucureştean, dar şi în Literatorul, mai multe recenzii despre cărţile mele. Recunosc, am fost plăcut surprins, ştiindu-l doar poet, de brusca, dar atât de frumoasa lui afirmare în critica literară. L-am vizitat o dată la Tg. Jiu unde se stabilise, fiind vecin cu poetul şi criticul binecunoscut, Gheorghe Grigurcu, şi ne-am „ostenit” în discuţii peripatetice despre de toate – el fiind şi profesor la unul din liceele oraşului. Mai târziu am aflat că Doamna sa este poeta Zoia Elena Deju, un frumos talent liric, amîndoi onorând cu prezenţa lor câteva ediţii ale Colocviilor revistei noastre, Reflex, pe care cu osîrdie o edităm la Reşiţa de paisprezece ani. Când am primit prima dată revista Portal-Măiastra, impulsul de a o citi „pe loc” mi l-am „înăbuşit” cu dorinţa de a-i înţelege bine titlul (nu cel al…internauţiulor, ci cel profund şi mult de dinaintea lor!).
Fireşte, nu putea să apară la Tg. Jiu o publicaţie de o aleasă ţinută şi de anvergura cultural-literară naţională, decât cu trimitere la uriaşul de la Hobiţa şi la monumentele lăsate de el în oraşul gorjean, să învingă spaţiul şi timpul. Prof. dr. Zenovie Cârlugea este astăzi, printre altele, şi iniţiatorul proiectului cultural Portal-Măiastra. Revista este densă, valorificând în primul rând istoria culturală a locului atât de bogată şi de diversă, nu mai puţin şi importante evenimente, trecute şi actuale, de nivel naţional şi universal. Desigur, poezia, critica şi istoria literară au partea cuvenită, personal bucurându-mă de atenţia publicaţiei în câteva rânduri.
La cei 10 ani de apariţie – şi, de curând, şi „sub egida Uniunii Scriitorilor din România” –, dorim revistei Portal-Măiastra să învingă timpul precum operele „brâncuşiene” implantate aici, la Tg. Jiu, cele ce adesea m-au făcut să mă înfior la gândul că numai de piramide se teme timpul.
Octavian Doclin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here