În zilele de 18-19 mai 2018, la Universitatea «Constantin Brâncuşi» din Târgu- Jiu, Complexul Studenţesc «Debarcader», s-a desfăşurat Conferinţa ştiinţifică: «Probleme majore ale educaţiei în era globalizării», iar în prima zi a conferinţei, în cadrul lucrărilor în plen au fost prezentate comunicările: «Confirmarea – o potenţială eroare în educaţie şi în cercetarea ştiinţifică» (prof. univ. dr Adrian Gorun şi prof. univ. dr. Horaţiu Tiberiu Gorun), «Propuneri privind organizarea unei licenţe cu dublă specializare în mediul universitar românesc» (prof. univ. dr. Toader Nicoară, Rectorul Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu) şi «Inadecvarea actualului sistem educaţional global» (prof. univ. dr. George Niculescu), în cadrul cărora au fost abordate o serie de aspecte interesante legate de relevanţa informaţiilor de care beneficiem în activitatea ştiinţifică, dar şi în viaţa de zi cu zi, pentru a face deosebire între ceea ce este corect şi ceea ce este eronat în argumentarea logică, pe fondul absurdităţii confirmării şi al raţionalităţii infirmării în raţionamentele noastre deductive şi inductive confruntate cu ceea ce numim erorile de relevanţă. Axată pe dezbateri academice de o înaltă ţinută intelectuală, conferinţa ştiinţifică de la Târgu-Jiu a fost organizată pe trei secţiuni: «Politicile educaţionale şi finalităţile educaţiei în modernitatea târzie», la secţiunea I, în care au fost prezentate 17 comunicări vizând reperele epistemologice cu influenţe în cercetarea ştiinţifică universitară, faldul platonic şi lebăda neagră în eroarea confirmării, «Valori şi norme în educaţie. Reconstrucţia identităţii educaţiei europene», la secţiunea a II-a, în care au fost prezentate 16 comunicări legate de reconfigurarea valorilor şi a experienţelor de învăţare, în contextul în care educaţia şi instrucţia excelează prin interdisciplinaritate şi «Educaţia, cultura şi condiţia umană», la secţiunea a III-a, unde au fost prezentate 18 comunicări care au dezbătut, printre altele, meandrele educaţiei financiare într-o perpetuă tranziţie, prin evidenţierea unor maniere atipice de înţelegere a culturii, a textului literar, a prozei psihologice, ca şi a limbilor străine în cadrul orelor de curs.
“Ion Bulei a fost și rămâne preocupat de unele teme cu impact major asupra înțelegerii de ansamblu a istoriei”
În cadrul primei zile a conferinţei ştiinţifice de la Târgu-Jiu, putem vorbi de un amplu ciclu de manifestări incluzând decernarea titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA domnului prof. univ. dr. Ion Bulei, de la Universitatea Bucureşti şi domnului Sabin Gherman, din Cluj-Napoca, iar în cadrul solemn al festivităţii decernării celor două titluri academice, domnul Adrian Gorun a reamintit faptul că zilele acestea Universitatea «Constantin Brâncuşi», aflată de la înființare sub înaltul patronaj spiritual al genialului Constantin Brâncuși, împlinește douăzeci și șase de ani, fiind o construcție instituțională realizată prin contribuția inițială a unui om energic și entuziast, care în toate demnitățile și funcțiile exercitate a pus pe primul plan problemele Gorjului, acesta fiind prof. univ. dr. Nicolae Mischie, motiv pentru care în memoria celui plecat la cer a fost păstrat un moment de reculegere. În continuare, Preşedintele Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi» a prezentat un tablou sugestiv al celor două personalităţi remarcabile ale educației, științei și culturii românești, profesorului universitar doctor Ion Bulei, istoric prestigios și dascăl de aleasă vocație, om care a făcut din studiul istoriei sensul propriei existențe și jurnalistului Sabin Gherman, filolog rafinat și excelent mânuitor al slovelor pe care numai gazetarii cu har, angajați în viața cetății reale știu să le pună la lucru reușind să stârnească mecanismele ieșirii noastre din apatie aşa cum a remarcat domnul Adrian Gorun, arătând că în timp ce profesorul Ion Bulei face istorie, oferindu-ne cu altruism comori neștiute care prin măiestria și tenacitatea sa ne sunt scoase la lumină, Sabin Gherman ne obișnuiește cu istoria clipei, conferind evenimentelor explicațiile semantice care sondează dovezile tăcute fără de care am rămâne încremeniți în opacitate. Din acest motiv, a menţionat domnul Adrian Gorun: “Ion Bulei dovedește cât de falsă e teza conform căreia cultura română e veșnic o luare de la capăt, el valorificând și valorizând, eliberându-se și eliberând de iluzii, dar fără a concepe o clipă viața manifestându-se fără idealuri. Pentru că eliberarea de iluzii nu înseamnă o renunțare la ascensiunea spre adevăr, ci trimiterea în spațiul îndoielilor interogative a idolilor, de orice tip ar fi ele, înțelegând că adevărul ne este relevant întotdeauna parțial, fiind mereu amestecat cu eroarea, că perfecțiunea, deși e o iluzie, merită să te zbați continuu pentru ea, că nicio schimbare bruscă, revoluționară nu e salvatoare, că progresul e și el o iluzie, fiind însoțit întotdeauna de regres și că o politică a idealurilor este întotdeauna nebunească, deși viața fără idealuri e asemănătoare fluviilor secate, munților ce și-au prăvălit semeția pe fundul mării sau cerului care și-a frânt aripile în zborul spre nemărginit. De aceea, istoricul Ion Bulei a fost și rămâne preocupat de unele teme cu impact major asupra înțelegerii de ansamblu, luându-i timp îndelungat abordarea unei teme ca aceea a europenizării. El s-a întâlnit cu literatura istorică străină și cu propaganda de nuanță istorică, constatând pe viu că, pe alte meleaguri, cunoașterea istoriei noastre era cvasinulă. Dar prea adesea, constată Ion Bulei, istoria românilor e lipsită de noroc!…De aceea, el a concentrat eforturile istoricilor români pentru a explica străinătății realitatea României Mari… Pentru că Ion Bulei, pătrunzându-i spiritul, ne cheamă alături de el, spre a ne afla la intersecția istoriei cu timpul lui, cu prezentul dizolvat în cotidian, îndemnându-ne să nu-i ratăm cursul. El înțelege și importanța și unicitatea șansei de a fi în vâltoarea istoriei, dar știe bine și cât de veridice sunt formele vicleniei ei, atât de adânc surprinse de Hegel. Și viclenia istoriei stă tocmai în puterea de a te atrage în mirajul tumulturilor ei, făcându-te părtaș la binefacerile ei, dar și la crimele ei, făcându-te să o venerezi, dar să o și detești. Viclenia istoriei stă în adânca ei ambiguitate, făcând din timpul ei unul deopotrivă real și imaginar, dedublându-i pe cei care o iubesc. Tocmai pe ei, pentru că ei sunt contemporani cu ea, fiind orbiți de strălucirea trecutului în ipostazele prezentului în care s-a metamorfozat. Ambiguitatea istoriei, ca istorie trăită, stă în puterea ei de a-și menține spiritul obiectiv prin transcenderea tuturor subiectivităților individuale…Înțelegând toate acestea, printr-o amplă cercetare care-i întemeiază o operă inconfundabilă, Ion Bulei a înțeles mult mai mult decât atâția alții. A înțeles că tocmai viclenia istoriei ne învață arta de a o iubi, făcându-ne ființa împlinită, adică apropiindu-ne de condiția noastră, nu doar dezirabilă, ci aceea pe care o conține natura umană. Și asta nu se poate decât urmându-i chemarea, ascultându-i îndemnul de a o trăi. Căci istoria nu minte, doar ne joacă feste, viclenia făcând ca multe evenimente să se joace la loteria ei. Și asta e întotdeauna esențial! Acest esențial l-a purtat pe Ion Bulei în elaborările sale de mare profunzime și diversitate” a reiterat vorbitorul!
“Sabin Gherman se încăpățânează să ne spună și să ne enerveze spunându-ne mereu că nu merităm ceea ce ni se întâmplă”
După aceea, d-l Adrian Gorun s-a referit la d-l Sabin Gherman, spunând următoarele: “Mărturisesc că e și dificil și riscant, dar, paradoxal – și reconfortant, să scrii un laudatio pentru Sabin Gherman. După treizeci de ani de televiziune, a reușit să fie iubit și urât, aplaudat și înjurat, dar luat în seamă. Acum, exact 20 de ani, Sabin Gherman s-a uitat în jur și a scris un editorial mânios, «M-am săturat de România»! S-au oprit lucrările Parlamentului României, editorialul a fost tradus în peste 20 de limbi, de la engleză la finlandeză, au urmat acțiuni în justiție pentru trădare și altele de acest gen, a fost îndepărtat din TVR. Da, textul a fost și este copleșitor. Da, are iuțeală de briceag scos la mânie și tăiat în carne vie! Și de fapt, ce zice Sabin Gherman? Că vrea modernitate, adică regionalizare, descentralizare, adevăr istoric, educație și un dram de bună-credință în politică. Au fost mulți, foarte mulți, care au aruncat cu pietre; au fost însă și oamenii de bibliotecă, cei care înțeleg că o țară e suma aspirațiilor, atitudinilor, adevărurilor, dar și a mâniilor reparatoare…Sabin Gherman se încăpățânează să ne spună și să ne enerveze spunându-ne mereu că nu merităm ceea ce ni se întâmplă. Că o carte e egală cu greutatea ei în aur. Să fie naivitate? Categoric nu! România s-a ridicat și a aprins lumina-n lume când liderii acestei țări au înțeles nevoia de educație. Spiru Haret a convins partidele că educația e o urgență și partidele au alocat sistemului de învățământ 14% din PIB-ul acelor vremuri. Ca recompensă, istoria ne-a adus o generație de vis: Brâncuși, Eliade, Cioran, Ionescu, Titulescu. Da, asta a fost generația școlită pe baza viziunii lui Spiru Haret. Și atunci de ce să nu îl cred pe Sabin Gherman, când cere imperativ educație? Doar că o spune tăios? Dacă de asta avem nevoie să trezim fruntea unei țări, atunci, tăios să fie” a spus cu verva sa caracteristică, domnul Adrian Gorun! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
