În Târgu-Jiu iese de vreo câţiva ani o revistă de cultură cu un design neobişnuit. Pe un negru mat, în alb, pe pagina întâi este constant scos în relief un titlu al unui articol. În numărul 47 de pildă este evidenţiat jurnalul lui Gheorghe Grigurcu – mentorul revistei –, în numărul 48 „un mic tratat de estetică” al regretatului Petru Ursache, în numărul 50, un articol al fostului meu student la U.„C.B.” Târgu-Jiu, Sorin Buliga, despre Ion Pogorilovschi.
Politica directorului Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu, totodată şi a revistei „Confesiuni”, este pe calea cea bună căci nu promovează o axiologie răsturnată. Strategia celor 24 de pagini format mare A3, prezentă, în toate cele 50 de apariţii, se bazează pe o selectă „tablă de materii” şi pe aportul grafic al doamnei Rodica Teişi, unul de gust. Admirabila publicaţie promovează cu fermitate valori certe contemporane, ce-i drept mai multe din ţară decât din Gorj, asta pur şi simplu fiindcă judeţul nostru nu are decât vreo sută (vezi Catagrafia Gorjului (1918-2018), a domnului Ion Cepoi – n.m.,I.P.B.), dar din nefericire dintre acestea doar câteva active cu propriul lor condei într-un ritm constant şi permanent aici, acasă la noi, şi, pe un perimetru mai restrâns, doar câteva capabile să se manifeste şi în câmpul literar, exegetic, critic, hermeneutic etc.
Îmi propusesem, deja ajunsă fiind la numărul 25, să redactez aceste aprecieri despre revista „Confesiuni” dar nu-i venise rândul, sau poate amânasem sine die pentru că sunt eu însumi, implicat în procesul ei de tipărire, ca modest „cap limpede” (adică lector cu gramatica textelor trimise de o echipă de colaboratori prestigioşi şi desigur oarecum cu greutate în peisajul cultural actual, precum Constantin Trandafir, Gheorghe Grigurcu, Barbu Ciuculescu, Dumitru Ungureanu, Adrian Dinu Rachieru, Mariana Filimon, Viorica Gligor, Magda Ursache, Lucian Gruia, Vasile Gogea, Victor Ştir, Olimpia Iacob (în numărul 47), Aureliu Goci, Alensis de Nobilis, Dan Culcer, Vlad Ciobanu, Flori Bălănescu (în numărul 48), Genoveva Logan, Pavel Şuşară, Camelia Leonte (în numărul 50). Dintre gorjeni semnează doar Ion Trancău, Adina Andriţoiu, Sorin Buliga şi fireşte însuşi directorul revistei domnul Doru Strîmbulescu, atunci când mai găseşte şi timpul rezervat scrisului. Notele de lectură de faţă ţin să aducă în prim-plan mai cu seamă spaţiul alocat traducerilor din poezia de peste hotarele României, care prin vocea inconfundabilă a Olimpiei Iacob dobândesc accente noologice şi simultan pragmatice. Menţionez pe poetele din Bulgaria Janitsa Radeva şi Bissera Videnova, pe italianul Gabriel Rosentock, pe italianca Annelisa Addolorato, pe japonezul Kosabuto Nagatsu, pe polonezii Yózef Baraban şi Tomasz Marek Sobieraj (în numărul 47), pe americanul Tino Villanueva (în nr.48), pe Joan Digby, coeditor al Editurii The Feral Press, poetă şi eseistă, Kristine Doll, Michael Heller, John Digby ş.a. (în nr.49) şi pe Michael Schmidt, profesor de poezie la Universitatea din Glasgow (apropo, aş putea preda eu însumi un asemenea curs la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu dacă cei care o conduc ar realiza oportunitatea lui – n.m.,I.P.B.).
Monsierul Barbu Cioculescu se întreabă în numărul 47 de ce scrie. Şi ne încredinţează că o face având revelaţia chemării, comentează memoriile reginei Maria, apărute recent la Humanitas (în nr.48) ori îşi aduce aminte, relatându-le cu voluptate, întâlnirile cu marele dramaturg Eugen Ionescu, de la Paris, ca, în numărul 50, să-l evoce pe Emil Cioran ori să-i dea o replică lui Gabriel Liiceanu cu obişnuita-i (auto)ironie.
În fiecare număr al „Confesiunilor”, maestrul Gheorghe Grigurcu, deţinător al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, dar şi al Premiului „Serilor de la Brădiceni” (în 2002), propune câte o poetă autohtonă deţinătoare a unei notorietăţi depline precum: Mariana Filimon (în nr.47), fiind dânsa o adeptă a liricii de notaţie, Irina Lucia (în nr.49), fiind dânsa o poetă pe spaţii lungi şi autoare de compoziţii oarecum litanice/ imnice; Camelia Leonte şi Flori Bălănescu (în nr.50). Bănuise că promovând poezia feminină, Gheorghe Grigurcu, căruia în 2016 i-a apărut o substanţială antologie „Ca şi cum” la Editura Paralela 45, cu o prefaţă de Mircea Martin şi cu o postfaţă de Mircea A.Diaconu (laureat la „Serile la Brădiceni”, în 2010), caută a menţine un „echilibru între antiteze”, însă e cazul să schimbe macazul şi pe linia ferată a poeziei masculine, consider eu din postura de condeier la „Gorjeanul”.
Remarcabile sunt mereu contribuţiile lui Adrian Dinu Rachieru, cel care luna trecută a semnat un profil amplu în „Flacăra lui Adrian Păunescu” dedicat marelui poet post-pillatian Ion Horea (laureat al „Serilor la Brădiceni” în 1998), dar cu pornire din cartea mea „Ion Horea. Monografie. Lista lui I.P.B.” (scoasă în 2017 la Editura Pim de la Iaşi). Ah, era să uit, A.D.Rachieru primise Premiul A.N.P.C.P. „S.L.B.”, în 2007 dimpreună cu Şerban Foarţă. Mă rog, în „Confesiuni” se ocupă de Daniel Drăgan şi tema destinului în opera acestuia (nu mai ştiu în ce vară şi în ce an l-am vizitat la „Astra” în Braşov şi drept consecinţă mi-au apărut câteva poeme în paginile revistei al cărei director era, ba chiar şi o cronică a lui Lazăr Popescu la „Sufletul Grâului” (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2018), în nr.47 şi 48, apoi despre „Schimbarea la faţă a României” celebra carte a lui Emil Cioran, ca şi despre „A doua schimbare la faţă” a comilitonului meu de transmodernism Theodor Codreanu (Editura Princeps Edit, Iaşi, 2008) (în nr.49) pe urmă despre „starea de poezie” a lui Nichita Stănescu şi despre socializarea mitului nichitastănescian, despre revoluţia poetică pe care a deschis-o fără a fi un scriitor de generaţie.
Mai menţionez articolele foştilor mei studenţi la U.„C.B.” Târgu-Jiu Adina Andriţoiu şi Sorin Buliga, cercetători aplicaţi ai fenomenului brâncuşian in extenso. În numărul 50, Sorin Buliga este prins cu două studii: „Intenţiile de desfiinţare a Coloanei fără Sfârşit” şi „Ion Pogorilovschi – o viaţă dedicată lui Brâncuşi”.
În ceea ce mă priveşte mi-am susţinut rubrica „Paradigme” scriind în nr-47 despre Daniel Cristea-Enache, un as al profesiei multiculturale (laureat al „S.L.B.” în 2015), în nr. 48 despre cea mai bună carte de poezie a lui Lazăr Popescu: „Kilometrul zero al iubirii” (Editura Limes, Floreşti-Cluj, 2017), în numerele 49 şi 50 despre romanopoemul lui Alexandru Macedonski (I+II) Thalassa, fundamentând care-va-să-zică în continuare, teoretic şi metateoretic, noul curent literar transmodernismul în România de după 1960, la întrecere cu Theodor Codreanu desigur.
Doru Strîmbulescu îşi publică în nr.47 încă un fragment dintr-o carte de proză aflată în curs de elaborare, iar în nr.48 încă un fragment: „Muntele care coboară” din acelaşi roman, ezoteric cu personaje misterioase ca Solomon ori Gherasim. Îl consiliez, cu bucurie, să nu renunţe nici în ruptul capului la proiectul său narativ ficţional, vădindu-se a fi unul nu numai ambiţios ci şi semn al unei vocaţii de autentic prozator, pe undeva prin arealul ocupat deocamdată de Aurel Antonie, Cristian George Brebenel, Lazăr Popescu, Silviu D.Popescu şi, cu voia dumneavoastră, Ion Popescu-Brădiceni, adică autor dilogiei „Ostrakon”.
Scopul – iată mărturisesc franc – al articolului de mai sus constă într-o propunere şi într-un îndemn către Primarul Municipiului Târgu-Jiu şi către Consiliul Municipal Târgu-Jiu să asigure o apariţie lunară reuşitei, elegantei, esteticei, valoroase reviste „Confesiuni”. Gorjul lui Constantin Brâncuşi o merită cu prisosinţă, mai ales că, de la vreme, graţie sisificelor mele eforturi, îşi are Şcoala sa de Literatură şi Artă proprie.
Ion Popescu-Brădiceni, doctor în litere al Universităţii din Craiova
