Cultura

Al treilea Simpozion Vasile Blendea Radio Şanţ sau bârfa

 | 15 noiembrie 2012, 17:04 | 0 comentarii | 

Chiar dacă, uite-aşa, de-al naibii, îmbătrânesc şi eu un pic, am fost cândva copil. Şi-l aveam pe văru’miu, ceva mai mare. Cu 12 ani. Primul din familie care-a făcut liceul şi apoi filologia, la Bucureşti. Trăind, mai bine zis descurcându-se, numai el ştie cum. Extrem de hâtru şi optimist, ajuns mare fotograf. Al celebrităţilor. De la noi şi de aiurea. Plecând de la ţară, din Peştişani, cu un aparat de fotografiat OPTIOR. Ehei, abia la Bucureşti a reuşit să-şi ia un SMENA, un aparat de fotografiat pentru amatori, de producţie sovietică. Cred că era un Smena II.

Semnatura eletronica CertDigital

Printre glumele şi glumiţele sale rămase celebre sunt multe. Nu le spui acu. Talentat la de toate, scria şi versuri dar debutase cu băzneli. Povestea cum debutase la revista „Cioaca”, în opt pagini şi 16 erate. Nici revistuţa ajunsă celebră printre prietenii lui şi nici RADIO ŞANŢ n-au existat decât în închipuirea sa debordantă. Ce-i drept, pe când elev fiind, comisese un text de brigadă prin care i se ceruse să-i înfiereze pe chiaburi. Profesorul Ion Blendea, zis Cocoriţă, fusese obligat să-l pună în scenă. Zis şi făcut. Numai că, mai apoi, s-a văzut chemat la raionul de partid Târgu-Jiu şi chestionat, vezi Doamne, să spună musai cine-i autorul textului. Normal, profesorul Ion Blendea, de loc din Boroşteni, viitor inspector şcolar al judeţului Gorj, acum pensionar, şi-a apărat elevul, nedivulgându-i numele. Talentatul de Vasile Blendea, Sile al lui Făsui, a apucat să publice doar un grupaj de vreo cinci poeme şi-n Iaşiul Literar. Unde i le prezentase Petru Comarnescu, celebrul critic literar şi autor al unei superbe cărţi de reportaje şi impresii despre America, văzută de tânărul Petru Comarnescu pe când avea numai 25 de ani. De ce s-o fi lăsat Sile Făsui de scris e o enigmă. Avea un proiect „Istoria Literaturii Române Contemporane în Imagini”, el fiind autorul fotografiilor-portrete artistice şi interlocutorul fostului său coleg de facultate Florentin Popescu, reputat critic şi istoric literar. Cu care convorbise, urmând ca „Istroria…” să fie semnată de amândoi. Din nefericire, acum vreo şapte ani, pe 17 noiembrie, firul vieţii lui s-a sfârşit. Cartea fu gata fără el. Dar şi fără Vasile Blendea ca autor. Spusele lui, din lungile interviuri, s-au transformat într-o proză semnată, ca şi cartea, de Florentin Popescu, cum spuneam, apreciat critic şi istoric literar. Numai cine nu munceşte nu greşeşte. Şi cei cu tocul şi călimara, cum ar fi zis Tudor Arghezi, pe care Sile Blendea l-a nemurit cu Smena II. Fotografia lui Tudor Arghezi cu bască, devenită celebră, fiind opera lui Sile Făsui, intrată în istoriografia literaturii. Cel puţin ca document. Păcătuind că am semnalat acest viciu sau rapt, cum vreţi să-i ziceţi, unul Lucian Gruia, altfel inginer şi chiar scriitor de talent, m-a speriat cu un proces. Pe care-l aşteptam, întru păstrarea memoriei artistului fotograf Vasile Blendea. Autorul unor „blendisme” sau snoave/bancuri inegalabile. Pe 17 noiembrie, sâmbătă,la Peştişani, la Clubul Pensionarilor, vom organiza a treia ediţie a Simpozionului Vasile Blendea. La care nu vom pregeta să muncim. Cu gândul şi cu fapta culturală. Maestrul merita cu mult mai mult. Facem şi noi, supravieţuitorii, ce putem.
Ion Predoşanu

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL