Mai întâi să mă prezint. Mă numesc Liliana-Elena Voinea, născută Ungureanu, fiica profesorilor Ana şi Constantin E. Ungureanu din localitatea Ţicleni, judeţul Gorj. Prin urmare, sunt o gorjeancă get-beget, neaoşă, dar stabilită în Bucureşti din 1993. Sunt profesoară titulară de chimie la Colegiul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti.
În 2008, unitatea noastră şcolară a fost onorată de vizita Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României. După o primire ceremonioasă de către conducerea Colegiului, cu un grup de elevi îmbrăcaţi în costume populare, care au cântat Imnul regal, a urmat un program artistic dat de elevi în cinstea Majestăţii Sale, în prezenţa întregului personal didactic.
Jovial, Majestatea Sa a început o discuţie cu elevii, apoi a vizitat cabinetele şi laboratoarele de chimie.
Copleşită de emoţii, mă număr printre fericiţii care au simţit mâna caldă a Majestăţii Sale. În acel moment încărcat de emotivitate, m-am gândit la bunicul meu din partea tatălui, de la care am învăţat o parte din istoria adevărată, pentru că atât părinţii mei, cât şi generaţia mea am învăţat o istorie falsă. Înainte cu o oră de a-şi da duhul bunicul, tatăl meu, în încercarea de a-i testa gradul de luciditate, l-a rugat să-i spună anii de domnie a lui Vlad Ţepeş şi de regat al celor 4 regi ai României. Răspunsul a venit cu promptitudine. Ori de câte ori era rostit numele Regelui Mihai I, bunicul izbucnea în lacrimi, întrucât şi dânsul a dat mâna cu Majestatea Sa.
Am fost adânc impresionată de modestia, de simplitatea Majestăţii Sale, de modul cum s-a coborât cu uşurinţă de la rangul Său social, ca un om de rând, cu o vorbă dulce, caldă.
În aceste zile de doliu naţional, am învăţat adevărata noastră istorie, am rămas stupefiată de România profundă, reală, naturală, mai precis de exteriorizarea numerosului public românesc, de atâta revărsare de iubire din partea românilor, de atâta mulţime de oameni în lacrimi, şi mai puţin de România oficială. N-a fost uşor să stai 9 ore în frig, la coadă, pentru a-ţi lua rămas bun de la rege.
Am înţeles că, pentru Regele Mihai I, România a reprezentat valoarea Sa supremă, iar românii au pierdut un reper de moralitate, un model, de care, din păcate, în prezent, România duce lipsă. Dar să sperăm într-un miracol românesc!
Întâlnirea cu Majestatea Sa, Regele Mihai I, reprezintă un moment unic în viaţa mea. Imaginea Majestăţii Sale va rămâne întipărită în memoria mea şi în sufletul meu pentru totdeauna. Odihnească-Se în pace Majestatea Sa, Regele Mihai I! Iubească-L şi Cerul şi Pământul!
Profesoară Liliana-Elena Voinea, Colegiul Naţional I.L.Caragiale, Bucureşti
