La Arcani l-am cunoscut cu ani în urmă, graţie fiului său, profesorul de matematică Dan Pupăză, pe Grigore Pupăză, ilustru intelectual al „Gorjului istoric şi pitoresc”. Vorbele sale, desprinse parcă din apele Jaleşului străbun m-au trimis inevitabil către tradiţii şi obiceiuri ancestrale, păstrate cu sfinţenie şi puritate sufletească.
Dascăl în Ardeal şi în satul natal, luptător în frontul celui de-al Doilea Război Mondial, rezistent anticomunist, stăruitor cercetător al istoriei şi folclorului, publicist etc., Grigore Pupăză este cel care în urmă cu o jumătate de veac a pus bazele unui muzeu sătesc, unic în felul său.
Prin înfăptuirea sa de la Arcani, distinsul slujitor al catedrei se situează continuarea trudei unei liste de truditori în domeniu, cum ar fi: Al. Ştefulescu, Aurel Diaconovici, Witold Rolla Piekarski (întemeietori la sfârşitul secolului al XIX-lea ai Muzeului Judeţean Gorj), Aretia Tătărescu, iniţiatoarea culei-muzeu din Parcul Central, Elena Udrişte, „sufletul” constituirii Muzeului Etnografic de la Curtişoara şi alţii. Cu migală şi pasiune, deopotrivă, ani în şir a strâns comori nepreţuite din satele de pe Valea Jaleşului: unelte, instrumente muzicale, ceramică, monede, manuscrise, cărţi vechi costume populare şi multe altele. Printre veşminte se află chiar şi o mantie de pe vremea lui Tudor Vladimirescu, utilizată de-a lungul timpului în diverse producţii cinematografice, dar şi o colecţie unică, după ştiinţa noastră, de stâlpi de casă.
Grigore Pupăză nu mai este demult printre noi decât, poate, prin spiritul său viu, materializat, iată, şi prin această întocmire de mare valoare, aflată acum la ceas aniversar. Ce poate fi mai emoţionant, ca iubitor de istorie, decât să treci pragul unei instituţii cu suflet? Aici, la Arcani, sunt adunate, într-o fericită continuitate, veacurile ce s-au petrecut peste acest mirific pământ. Le păstrează în tăcere, aşteptând a fi atinse cu privirea, vestigii ce atestă identitatea şi nobleţea unor oameni de mare simţire etică şi estetică. Suntem într-un autentic templu ce stă mărturie, dăinuirii noastre prin timp, într-un locaş cu virtuţi educative, care plasează în prim-plan icoana ţăranului de odinioară.
Chemându-i alături pe toţi cei care pot contribui la îmbogăţirea patrimoniului Muzeului Etnografic „Grigore Pupăză,” din Arcani, dorim acestei semicentenare instituţii de cultură viaţă lungă şi vizitatori cât mai mulţi, din acest spaţiu geografic şi din cele patru zări ale lumii.
Gh. Nichifor
