Aniversarea Centenarului Marii Uniri îi găsește pe români mai dezbinați ca niciodată și totuși, în ciuda celor care caută mereu să ne dezbine, istoria își urmează cursul ei, iar marcarea celebrului eveniment este făcută printr-un șir de manifestări științifice și cultural-artistice, organizate în România, dar și în Republica Moldova, Bucovina de Nord și în celelalte teritorii românești, aflate încă, din păcate, din cauza multiplelor convulsii externe în granițele altor state, cu apucături expansioniste. Și nu ne propunem să trecem în revistă astfel de acțiuni aniversare în cinstirea acestei sfinte sărbători naționale, rezumându-ne doar la două dintre ele, determinate totuși de importanța lor instituțional-statală. Este vorba și trebuie amintită aici, Sesiunea Științifică a Academiei de Științe a Moldovei și Academiei Române și de Marea Adunare Centenară de la Chișinău, desfășurată cu ceva vreme în urmă, în ambele cazuri, dorindu-se a se relansa în spațiul public, de o parte și de alta a Prutului, idealul unității de neam a tuturor românilor, conștientizându-se legitim astfel, marele act de la 1 Decembrie 1918.
Așadar, sesiunea comună a celor două foruri academice și adoptarea Rezoluției finale, avea să se finalizeze într-un mod fericit, sau mai exact toți participanții au considerat că a fost și este de datoria oamenilor de știință din cele două țări românești să cinstească cu onoare și respect memoria înaintașilor de la 1917-1918, cu sublinierea că aceștia au fost și vor rămâne în istorie adevărații făuritori ai Marii Uniri. În același timp, au făcut un apel la conducătorii și factorii de decizie din cele două țări- surori, să “înveșnicească opera generației Marii Uniri”, inițiind programe integrate comune pentru intesificarea colaborării bilaterale în toate domeniile de activitate, promovându-se cu precădere tot ceea ce a însemnat și înseamnă trecutul, istoria și valorile neamului românesc, inclusiv prin programele fundamentale ale Uniunii Europene. Iar dacă la astfel de decizii simbolice luate la nivelul celor mai autorizate foruri științifice, adăugăm zecile și sutele de mii de participanți la șirul de manifestări publice, dedicate omagierii Centenarului Marii Uniri, solicitându-se reîntregirea națională prin mijloace democratice, atunci putem să reînviem și speranța reînfăptuirii marelui act istoric-legitim și apartenent întregului popor român. Și o fac românii de aici, căci nu există colțișor de țară unde să nu întâlnim frumoase aniversări dedicate omagierii Marii Uniri, după cum, în această privință sunt foarte activi și vocali studenții și mulți alți tineri basarabeni aflați în România. În aceeași direcție decurg astfel de evenimente și în Republica Moldova și chiar mai mult, în acest an al Centenarului Marii Uniri, în foarte multe localități au fost semnate declarații simbolice de unire cu România, semnalul acestui lăudabil val de patriotism fiind dat chiar de către cetățenii din localitatea Sadova, locul unde s-a născut antiunionistul Igor Dodon.
Nici Parlamentul României nu a rămas impasibil la manifestările de reunificare a românilor și cu ocazia zilei de 27 martie a.c., la împlinirea celor 100 de ani de când Sfântul Țării de la Chișinău (27 martie 1918 )- organul reprezentativ suprem al Basarabiei, a hotărât unirea cu România, s-a reunit într-o sesiune solemnă, marcând cum se cuvine acea sfântă zi a Marii Uniri. Mai mult decât atât, s-a declarat că “ România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricăror manifestări de reunificare legitimă a tuturor românilor, însemnând până la urmă o altitutudine și o poziție corectă, firească, la care din păcăte, prins cu alte treburi mult mai puțin importante, președintele K. W. Iohannis nu a fost împins de dorința de a participa la o astfel de manifestare solemnă din Parlamentul ales al Romaniei. Or, o astfel de indiferență crasă ne determină să credem că gestul său, care a lăsat un gust amar, este legat de anumite prejudecăți, dovadă că nici pe timpul când era primarul Sibiului nu se prea sinchisa a purta eșarfa cu tricolor și evident să participe la festivitățile locale, dedicate Zilei Naționale a României. Sau poate că nu a avut acceptul stăpânilor din afară, pe care-i servește cu atâta slugărnicie, în vreme ce în țară are o plăcere bolnăvicioasă de a continua politica de ură și dezbinare între români a sinistrului sau predecesor, Traian Băsescu. Oricum, “merita” cu un vot de blam din partea românilor, dovedindu-le că a-și ține mâna la “inimă” în cazul diverselor ceremonii publice, rămâne doar ca o imagine de decor, fără vreun minim fond sentimental pentru poporul român. Și “imperatorul”, în dispreț pentru istoria acestui popor și pe care îl iubește ca sarea-n ochi, exact în anul Centenarului Marii Uniri, s-a gândit că intrarea sa timpurie în campania electorală și de aici o luptă neghioabă cu actuala coaliție de guvernare, în special cu PSD-ul este încă un pas pentru răspândirea urii și adâncirea dezbinării între români, legându-și un astfel de comportament de celebrarea marelui act patriotic, la 100 de ani de la reîntregirea neamului românesc. De altfel, acesta nu face altceva decât să continue nefericit politica sinistrului său predecesor, Traian Băsescu, ignorând votul românilor în dese rânduri, sau atacând din varii interese meschine și orgolii Parlamentul țării, organul legiuitor și reprezentativ al națiunii române. În schimb, în ciuda abaterilor grave de la legile țării, susține cu încăpățânare instituțiile de forță ale statului. Și oare de ce, de vreme ce în urma multor abuzuri făcute, bunăoară de DNA, au avut și au suferit mulți oameni nevinovați și, nu în ultimul rând, societățile economice cu capital autohton, decapitate unele după altele, tocmai pentru a face loc intereselor străine, prin care a fost acaparată aproape integral economia națională, iar românii transformați în chiriași și slugi la ei acasă.
Așadar, aceasta este linia directoare a celui care face caz de promisiunile altora din campaniile electorale, dar se face că uită că același lucru a făcut și domnia sa, împreună cu ciracii și servanții de partid din campania prezidențială, din 2014. Mai exact, după 3 ani și jumate de împărăție la palatul Cotroceni, aceasta este România lucrului bine făcut? Sau mai degrabă, a contribuit în forță la slugărnisirea țării, iar pe de altă parte a continuat să împrăștie ura și dezbinarea, să întrețină războiul româno-român, din motive de domnia să știute? Și atunci cum poți să compari un astfel de conducător cu mintea odihnită și statul degeaba, picurând doar vrajba în popor, cu marii noștri patrioți care i-au condus pe români spre făurirea Marii Uniri, amintindu-i între alții pe Vasile Goldiș, Ștefan Ciceo Pop, Iuliu Maniu, Ionel Brătieanu, Alex.Vaida Voievod, Iancu Flondor, I. Inculeț, Alex.Marghiloman, Take Ionescu, șamd.? Nici că poate fi vorba, iar pentru cei care astăzi se “scutură” de interesele României, dar le slujește pe ale altora din afară, le putem spune doar atâta, că: “multe rele mai pot face în țară îngâmfarea și minciuna“ și după cum, din păcate,”sufletele oamenilor de bună-credință, întâlnesc întotdeauna opoziție din partea minților mediocre”. Iar în această privință avem din nefericire, în ambele state românești, doi președinți care se completează reciproc când vine vorba de unire și unionism, lezându-i până la urma pe români de drepturile lor legitime comune, de libertate, democrație și progres. În schimb se preferă ostentativ orientarea spre supușenie cu orice preț, spre Est și spre Vest, de unde vin permanent nedreptățile și umilințele la adresa românilor de dincolo și dincoace de Prut. Și pentru că în Republica Moldova acționează puternice forțe proruse și anti-unioniste, ne permitem să-i conturăm și imaginea președintelui Igor Dodon, care nu contenește să lupte cu morile de vânt, zărind în halucinațiile sale nocturne pe “adevărații dușmani ai statalității moldovenești”, adică pe “frații români” de peste Prut și pe “unioniștii necredincioși” din gubernia sa.
Dar ce gândește și grăiește acest “homo ruso-moldovănuș”, nevoit să ascundă orice legătură a istoriei comune a Republicii Moldova cu România. Ceva penibil, adică respinge un adevar, anume apartenență românilor basarabeni la cei din patria-mamă, România și evident, printr-o permanentă mascaradă mediatică, o împotrivire prostească cu ingrediente de propagandă rusească, la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. Iar pentru a –și demonstra prostia și incompetența, ca răspuns la valul de patriotism matern și la declarațiile simbolice de unire cu România a multor localități din R. Moldova, prorusul Dodon a declanșat prin agenturile lui de presă o campanie de amenințări împotriva amplelor mișcări unioniste și mai ales a primarilor care au semnat declarațiile simbolice de unire cu România. Apoi, în absurditatea atitudinii sale antiromânești, a mers până acolo încât a convocat și Consiliul Suprem de Securitate, pentru a condamna “oficial” mișcarea unionistă din R. Moldova, șocând prin declarațiile sale absurde că cetățenii din Republica sunt moldoveni, iar românii sunt doar “o minoritate micuță”. Și atunci ne întrebăm dacă acest personaj caraghios poartă mintea cu el, ajungând să vorbească că românii sunt minoritari pe pământ românesc (moldovenesc), exact cum ar spune în absurditatea lor și alții indivizi cu IQ redus, vorbind despre ardeleni, munteni, olteni, bănățeni, maramureșeni, crișeni, dobrogeni sau bucovineni. Mai mult decât atât, prorusul Dodon, susținând că cel mai mare pericol pentru securitatea Republicii Moldova este unionismul, nu face altceva decât să amenințe deschis blocarea “proliferării “ unionismului și în plus atacă guvernul de la Chișinău, chipurile, că ar fi scăpat în această direcție situația de sub control, uitând că de fapt autoritățile de la București sprijină concret și nemijlocit R. Moldova în dezvoltarea sa economico-socială și cultural-spirituală. De altfel, la nivel bilateral și de cooperare relațiile dintre cele două guverne sunt dintre cele mai bune, existând premisa intensificării acțiunilor comune menite să asigure R. Moldova drumul său neabătut spre integrarea în structurile instituționale europene.
Și Igor Dodon nu se oprește doar la aceste declarații și merge mai departe, vorbind pe la emisiunile posturilor TV, proruse, chiar de un război civil, care ar duce la lichidarea statalității moldovenești, găsindu-i vinovați pe cei care militează pentru unirea cu România, dar și pe cei aflați la guvernare, chipurile ar fi interesați de destabilizarea țării înainte de alegerile parlamentare din toamna acestui an. În plus, pentru a “sensibiliza cetățenii moldoveni”, vorbește și de acțiunile partidului aflat la guvernare (PD), și ale actualei majorități parlamentare, evident în privința integrării europeane, doar că “europenii nu au încredere în ei”. În schimb, Dodon nu justifică în nici un fel desele sale întâlniri cu prietenul Putin, în vreme ce cu șefii de stat din țările vecine n-a poftit a se întâlni vreodată, de la instalarea sa ca președinte al R. Moldova. Cât despre România ce să mai vorbim, de vreme ce mereu vede aici, în culmea penibilității sale, “un pericol pentru statalitatea țării sale. După cum aici nu putem să criticăm și atitudinea dezinteresată a președintelui României, K. W. Iohannis, vizavi de relațiile de bună vecinătate și frățietate cu românii de peste Prut, în schimb își face timp, nevoie mare, să bată mereu drumurile către stăpânii europeni, de unde a luat până acum atâta lumină, încât și țara noastră a ajuns în situația în care românii au ajuns slugi și chiriași la ei acasă. De unde se cuvine a înțelege că în cazul celor două personaje “pitorești” “sângele, apă se poate face”, nepricepând ei că o reunire a celor două state românești ar fi acum o reparație morală și mai ales legitimă, având în vedere samavolniciile și chinurile la care au fost supuși înaintașii noștri și teritoriile locuite de ei, din moși- strămoși, dar smulse cu sălbăticie din trupul țării- mamă, cu voia criminalilor de război Stalin și Hitler. Chiar s-a uitat atât de ușor sălbăticia deportării sutelor de mii de români și “colonizarea” Basarabiei și a altor teritorii românești, rupte de la trupul patriei lor istorice, cu ruși, ucrainieni, tătari și alte graiuri pământene pe aceste străbune meleaguri, pentru ca acum Igor Dodon, în disperare de cauză, să vorbească și despre un așa- zis referendum prin care românii basarabeni să-și exprime dorința, ori ba, în privința reunirii cu România? Adică totul un fals, un simulacru plebiscitar, cunoscându-se din capul locului că se urmărește falsificarea obârșiei comune și trecutului istoric multimilenar al poporului român, în integralitatea sa. Și atunci, va trebui să se înțeleagă de către toată lumea ca reîntregirea țării noastre în granițele sale firești nu poate fi negociată, iar generațiile noastre de astăzi, de mâine și de întotdeauna, au sfânta obligație patriotică de a milita necontenit pentru reîmplinrea Marii Uniri. Și facem referire la toți românii, de o parte și de alta a Prutului, în deplina conștiință și speranță pentru libertatea neîngrădită și prosperitatea întregului neam românesc.
Și marea bătălie pentru unirea celor două țări românești a început, intensificându-se odată cu amplele acțiuni și manifestări dedicate Centenarului Marii Uniri. Cel puțin, frații noștri din stânga Prutului acționează, în baza unei Platforme civice pentru Marea Reunire, înfuriindu-l pe Igor Dodon, care cere Consiliului Superior de Securitate, păstorit de el, nici mai mult nici mai puțin decât tragerea la răspundere și pedepsirea celor implicați în “acțiuni anticonstituționale”. Numai că și răspunsul aleșilor locali a fost pe măsură, declarând că “au făcut ce le spune sufletul”. După cum nu este lipsit de interes, ci chiar indicat să dăm și câteva exemple de localități din R.Moldova care au adoptat astfel de declarații pentru Unire, și anume: Parcova, Feștelița, Opaci, Ulmu, Bardar, Ruseștii Noi, Văsieni, Puhoi, Sadova, ș.a.m.d. În rest, fără alte comentarii, acestea fiind acum de prisos. Așa că, vrea sau nu vrea Dodon refacerea României“dodoloațe”, acest lucru se va întâmpla, având așa cum mai spuneam, cu toți o datorie istorică de împlinit, reîntregirea neamului românesc, indiferent care va fi mersul omenirii și conjuncturile globale. Deci să sărbătorim și să întâmpinăm cu toată dragostea și iubirea de neam Centenarul Marii Uniri, reamintin-du-ne și de cuvântul rostit de Octavian Goga la Alba Iulia, în Decembrie 1918, anume: ”E prima manifestare a întregirii neamului românesc, în care sarbim temelia României Mari”, sau după cum și unul dintre voluntarii organizării marii sărbători mai spunea că: ”Munții Carpați sunt prea mici față de înălțimea inimilor care bat în piepturile noastre”. În fine, au rămas de povestit urmașilor și urmașilor noștri alte rostiri celebre ale marilor personalități românești care au avut o contribuție esențială la înfăptuirea Marii Uniri, alături de cei care au luptat până la sacrificiul vieții pentru eliberarea patriei și întregirea neamului. Iar în acest sens, să mai amintim încă o dată și cuvintele pline de înțelepciune ale umanistului Emil Isac, clamând că “Înfăptuirea de la Alba Iulia se va strecura în mersul vremii vremurilor și va pătrunde în conștiința nației române ca un moment a celei mai mari izbânzi din viața ei, dar și ca izvor în veci nesecat de înțeleapta îndrumare pe calea desăvârșirii și astfel a fericirii și măririi sale”.
Așadar, să mai sperăm că mersul actual al omenirii spre alte percepte și orientări, de europenizare în mod special, nu va putea să șteargă vreodată cu buretele istoria popoarelor și năzuințele acestora pentru păstrarea identității lor naționale. Prin urmare: HAI ROMÂNIA!
LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!
Prof. Vasile Irod
