Cultura

Ascensiunea artistului fotograf VASILE BLENDEA, hâtrul autointitulat “nepotul lui Constantin Brâncuşi”

 | 10 noiembrie 2010, 23:29 | 0 comentarii | 

1Cu cinci ani în urmă, pe 17 noiembrie, într-o zi de joi, a încetat să mai bată inima celui care a fost minunatul artist total şi marele artist fotograf Vasile Blendea. Un copil sărman şi plin de haruri, pornit din Peştişanii Gorjului spre a cuceri lumea literară şi culturală a României.

Semnatura eletronica CertDigital

Elevul Sile dintr-a VII-a

Eu îmi aduc aminte şi acuma, spune doamna Căpruciu, eram în clasa a V-a, el într-a VII-a. Venise de la Sanatoriul Dobriţa. Era cu patru ani mai mare ca mine. Venise la noi în clasă împreună cu două fete frumoase, Florenţa, viitoarea doamnă bibliotecară la Peştişani, şi cu Titica Iconaru.”

img545Două fiinţe deosebite şi, din păcate, prea devreme dispărute din pricina aceleiaşi boli cumplite şi nevindecabile. Era un băiat vesel şi veşnic pus pe şotii. Îşi întrerupsese studiile vreo trei ani, din cauza unui accident la coloană. Căzuse dintr-un dud şi s-a retras de la şcoala generală vreo trei ani. Fusese internat la Sanatoriul de la Dobriţa şi avusese nevoie de corset din ghips. Mai păstra ca amintire o fotografie făcută la Dobriţa şi e foarte posibil ca de atunci să se fi îndrăgostit de poze, cum li se spunea pe atunci.

Când Sile Blendea a întrerupt şcoala, îşi aminteşte poetul şi colaboratorul Gorjeanului Ion Căpruciu, eu m-am dus din Brădiceni la Peştişani într-a V-a. Apoi, când eu terminasem clasa a img548VII-a, el şi-a reluat studiile într-a VII-a şi din cauza asta nu ne-am intersectat. Plus că ieşise din pionierat. Avea vârsta de 16-17 ani. Apoi a urmat Liceul “Tudor”, la Târgu Jiu. Iar eu eram la Şcoala Profesională din Peştişani când el învăţa la Târgu-Jiu.

Totuşi, ne vedeam des la mai toate nedeile din sat. Din Peştişani, la Nucet, de Sfântu Petru, dar şi din Brădiceni, Frânceşti, Stoieşti, Drăgoieşti şi la Tismana. Sile avea, pe atunci, un aparat de fotografiat românesc, pe film lat OPTIOR. Mergeam cu gaşca şi el ne făcea fotografii. Ne lua 3-4 lei pe bucată şi cu banii ăştia se întreţinea. Ai lui erau săraci şi cu mulţi copii.

Pedagog şi suplintor de limba rusă

Ca absolvent de liceu la seral, tânărul de vreo 21 de ani, Vasile Blendea, n-a reuşit la Facultatea de litere din Bucureşti din prima. Dar, ca om cu diplomă de absolvent al Liceului Tudor, şi-a găsit post de pedagog la Şcoala de Meserii din Peştişani, creată şi condusă strălucit de excelentul director Dumitru Secotă. De armată scăpase, din pricina problemelor ce le avusese cu coloana vertebrală. În anii 1961-62, Sile a fost pedagogul iubit de elevi, iar anul următor a avut un accident profesorul de limba rusă Constantin Cocheci, de la Şcoala generală Peştişani. Şi uite-aşa, Sile a predat ca suplinitor o limbă care chiar nu-i plăcea deloc. Peste ani, se amuza, povestind întâmplări din acea perioadă. Spre a crea haz, cita din memorie inclusiv analize gramaticale în limba rusă, pe care le-nvăţase pe de rost.

Coleg de facultate cu Adrian Păunescu, student al lui George Călinescu!

A vrut cu tot dinadinsul să plece la Bucureşti, deşi ştia bine că părinţii nu aveau cum să-l ajute financiar. Pe cont propriu, din banii pe fotografii şi, eventual, niscaiva experienţe, iată că s-a văzut intrat la facultate şi s-a descurcat.

Ion Căpruciu şi-l aduce aminte cum la moartea aviatorului Constantin Blendea, de loc din Hobiţa lui Brâncuşi, prin anii 1954-55, a fost jale mare. Aviatorul încălcase spaţiul aerian al fostei Jugoslavii, iar România era în hâră cu preşedintele Josip Broz Tito, duşman declarat al Moscovei. Aviatorul a căzut la datorie, fiind doborât de inamic, cum se spune, şi a fost adus într-un sicriu sigilat, pe care nu l-a deschis nimeni. Nu era voie. Nu l-au văzut nici rudele şi părinţii. Lumen multă, lume albă la înmormântare. De la Biserica din Hobiţa şi până la cimitirul unde-şi dorm somnul de veci părinţii lui Constantin Brâncuşi era plin de oameni. Sile Blendea a compus un poem inspirat, de 24 de strofe, că a stors şi mai tare lacrimile celor prezenţi.

El însuşi era un poet, ce nu s-a luat în seamă. Pe vremea când devenise cunoscut ca fotograf, criticul de artă Petru Comarnescu i-a luat un grupaj de poezii şi i l-a publicat în revista “Iaşul literar”.

În Bucureşti, Sile Blendea i-a avut ca buni colegi de facultate, la filologie, cum i se spunea atunci, pe Conastanţa Buzea, Adrian Păunescu, Victor Niţă, Dumitru Constantinescu, botezat de Adrian Păunescu drept Dumitru Eliade, ca poet. Se-nţelegea bine cu toţi, le mai făcea şi poze. Ducea o viaţă de boem şi, ocupat mai mult cu fotografia şi distracţiile, a aprofundat studiile. Se luase după un principiu din epoca şi boema sa: “Primii cinci ani sunt grei. Până ajungi în anul trei!”

Mult mai mare ca vârstă era artistul fotograf Ion Miclea. Acela care a scos mai târziu celebre albume de artă fotografică inspirate de “Dulcea Bucovină!” De la Ion Miclea ne-a rămas o fotografie în care studenţii se strânseseră buluc, în pauza unui curs, şi-l sorbeau din priviri, nu doar ideile sale, pe marele critic literar – profesorul şi universitarul George Călinescu.

Cu Pluguşorul la scriitori. Procesul Arghezi-Blendea!

Plin de idei şi plin de umor din născare, Sile Blendea i-a încântat pe colegii lui cu o propunere. Viaţa culturală şi socială începuse să se dezgheţe. Un ministru al Învăţământului şi Culturii, cum era atunci, avu curajul să le dea vacanţă studenţilor de Crăciun şi de Anul Nou. Rămaşi prin Bucureşti, de-a creanga, boemii lui colegi – Dumitru Avram, grojeanul Ion Filipoiu, Ion Vulpe şi alţii – făcură rost de costume populare şi pregătiră un Pluguşor.

I-au luat la rând pe corifeii vremii. Au fost la poetul Mihai Beniuc, la Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, la profesorul George Ivaşcu, director al revistei “Contemporanul” şi chiar la Mărţişor. În patria literaturii lui Tudor Arghezi.

Acolo, ce să vezi? Tudor Arghezi şi soaţa sa Paraschiva i-au primit cum se cuvine. Cu vin din podgoria “Mărţişorului” şi cu cozonac. Iar Sile a făcut poze şi pozne. De atunci datează fotografia celebră a lui Arghezi cu basca pe cap, imagine ce a făcut carieră. Este o creaţie “Marca Blendea”, publicată pentru prima dată în revista “Contemporanul”. Unde Redactor şef era George Ivaşcu, ce a speculat momentul Arghezi era un zgârcit cu opera sa şi cu apariţiile în presa culturală pentru care cerea bani, nu glumă.

S-a iscat un scandal, Tudor Arghezi ameninţându-l pe bunul şi bonomul student Sile Blendea cu tribunalul. Cel care a găsit soluţia salvatoare a fost tot George Ivaşcu, directorul “Contemporanului”. Aşa că în numărul următor al revistei săptămânale a apărut un fel de drept la replică din partea celui ofensat, în care se spunea: “Au venit la mine nişte studenţi la filologie să-mi cânte Pluguşorul. Au făcut şi nişte fotografii cu mine şi mă aşteptam ca pozele alea să fie în albumul fiecărui student, dar nu comercializate”. Semna T. Arghezi. De atunci, George Ivaşcu l-a avut colaborator la “Contemporanul” pe marele poet originar din Gorj. L-a plătit ca pe o personalitate şi aşa s-a aplanat conflictul Arghezi-Blendea. Peste ani, hâtrul Vasile Blendea regreta că procesul n-a avut loc. Ar fi intrat şi el în Istoria literaturii române.

Profesorul dezertor

La terminarea facultăţii de filologie, absolventul Vasile Blendea fu repartizat la Şcoala generală din Hotarele, judeţul Giurgiu. Unde nu s-a prezentat decât să-şi ia negaţia. Pe care n-a obţinut-o, fiindcă cei din Hotarele chiar aveau nevoie de profesor. Ani de zile n-a reuşit să-şi facă Buletin de Bucureşti pentru că nu avea loc de muncă şi nici spaţiul de locuit. A stat cu chirie, la o mansardă, pe str. Dăniceni nr. 12, în spatele Ambasadei fostei URSS. Unde-şi primea prietenii cu generozitate rară şi se descurca cum putea.

Cu zâmbetul pe buze şi înarmat cu aparatul de fotografiat

Hazliu, ironic şi generos, măiestru interpret de muzică populară, imitator de geniu – al lui Arghezi, Păunescu, Marin Preda – “Mon şer”, Eugen Barbu, Amza Pellea, Florin Piersic, şi al altora, nu existau sindrofii, festivaluri literare ori culturale la care să nu fie invitat. Sărea în ajutorul tuturor, le făcea rost de orice, îşi ducea neamurile la doctor şi pe el se neglija. Nu exista om care să fi apelat la serviciile lui, iar Sile să-l refuse. S-ar putea spune că el a învins dictatura cu aparatul de fotografia şi cu zâmbetul pe buze.

Pe bunul lui amic Ion Căpruciu, căruia îi datorăm multe dintre amintirile acestei pagini l-a prezentat şi condus printre poeţii şi scriitorii vremii. La Cenaclul “Săptămâna”, al lui Eugen Barbu tot Sile l-a dus, iar Eugen Barbu l-a publicat pe poetul ce semna cu pseudonimul C. Dochian.

Portretistul Literaturii şi Culturii

În plină dictatură a nonvalorii şi a cultului diabolic pentru nimeni şi nimic, Vasile Blendea ne-a arătat în imagini că suntem frumoşii urmaşi ai lui Brâncuşi şi-i mai avem printre noi pe un Tudor Arghezi, Marin Preda, Geo Bogza, Fănuş Neagu, Mircea Micu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, pe sculptorul Oscar Han, şi mulţi alţi scriitori, plus marii actori ai teatrului românesc.

A strâns zeci de mii de imagini pe filme sau pe hârtie, a publicat în mai toate revistele literare ale vremii precum România literară, Luceafărul, Flacăra, Manuscriptum, Tribuna, Vatra, Ramuri, Secolul XX, Contemporanul, Vatra Românească. Fără să fi fost membru de partid, Vasile Blendea şi-a dus existenţa grea printre corifeii literaturii şi culturii române cum numai el ştie. Abia după 1989, au început să-i apară marile recunoaşteri artistice. În primul rând expoziţionale. La Târgu Jiu şi în Bucureşti, ori la Craiova sunt trei expoziţii pe care i le-a sponsorizat chestorul Constantin Codiţă.

Cu Brâncuşi peste hotare

Nemunăratele sale fotografii cu opera marelui Brâncuşi s-au constituit în mai multe expoziţii de răsunet. Nu doar în România, în Europa – la Veneţia de pildă, ci şi în Canada. Expoziţiile peste hotare fiind sponsorizate de un alt mare Brâncuşi cu suflet, de către patronul firmei LAR TOURS, Vasile Brâncuşi, şi el originar tot din Peştişani.

Aproape că nu au existat simpozioane “Brâncuşiana” la care Sile Blendea să nu fi participat. La fel ca şi la Atelierul Naţional de Poezie “Serile la Brădiceni”, unde venea şi ca artist fotograf prieten al directorului fondator Ion Popescu Brădiceni şi al poetului Ion Căpruciu.

Neterminata Istorie a literaturii române în imagini de Vasile Blendea

Ca rubricard al României literare, colaborator al Luceafărului, două dintre cele mai importante reviste literare ale ţării, Vasile Blendea avea gânduri mari. Toată grija sa era să lase o Istorie a literaturii române în imagini.

Din păcate, urmaşii lui nu s-au mai învrednicit şi interesat de ideea sa. Iar alţii, precum scriitorul Florentin Popescu, au tras spuza pe turta lor. Prea redepe dispărutul nu se mai putea apăra. Aşa că, proiectata Istorie a literaturii române în imagini nu a mai văzut lumina tiparului.

5 ani fără Vasile Blendea!

Sâmbătă, 13 noiembrie, la orele 13 şi 13 minute, toţi aceia care l-au cunoscut pe regretatul Vasile Blendea sunt rugaţi să verse o lacrimă şi câteva amitiri cu celebrul Sile Blendea. Aşa că, prietenii marelui dispărut sunt aşteptaţi la Şcoala generală din Peştişani, unde are loc un Simpozion “5 ani fără Vasile Blendea”. Îi mai rugăm pe bunii lui amici să ne contacteze la 0723-80.60.35 ori pe E-mail: i.predosanu@yahoo.com.

Ion Predoşanu

 

 

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL