Deşi despre monografia lui Nelu Vasile, “Turburea-Gorj, vatră multiseculară de civilizaţie românească”, la momentul apariţiei (Târgu-Jiu, Editura Măiastra, 2014), s-au întrecut două condeie vesele în cotidianul Gorjeanul-prof. Virgil Cercelaru şi distinsul jurnalist Ion Predoşanu. Cu modestele mele posibilităţi încerc a readuce în atenţia publică unele informaţii în legătură cu monumentul de cultură de la Turburea, judeţul Gorj. Masiva lucrare conţine mai multe monografii într-una, întrucât comuna Turburea este formată după 1968 din mai multe comune şi, la fiecare capitol sau subcapitol, autorul a adăugat la Turburea şi aspecte importante referitoare, de exemplu, la Şipotu, Poiana, Spahii, Cocorova. După menţionarea unei lgende în legătură cu geneza şi denumirea localităţii Turburea urmează o predoslovie în care se menţionează actele culturale premergătoare acestei întreprinderi realizate de Neva, apoi structura propriu-zisă a lucrării: Cadrul natural sau pământul străbunilor, Cadrul istoric, Cadrul administrativ, Cadrul socio-demografic, Cadrul economic şi Cadrul spiritual, încheindu-se cu Comuna azi şi în perspectivă la care se adaugă o bogată bibliografie. Referitor la spaţiul geografic al localităţii, autorul menţioneză aşezarea, drmurile de acces, relieful colinar, clima şi hidrografia, flora şi fauna, solul şi resursele solului, apoi o vastă toponimie sau nume de locuri din Turburea şi celelalte sate-foste comune- (oiconime sau nume de sate şi cătune, denumiri ale denivelărilor de teren, reţeaua hidronimică, toponime-puncte de reper, toponime care păstrează amintirea unor fapte, obiecte sau evenimente istorice importante şi altele. Informaţiile care privesc problemele de istorie a localităţilor care formează comuna Turburea sunt aproape exhaustive, începând cu primii locuitori, descoperirile arheologice şi multe vestigii importante depuse în punctele muzeale ale şcolilor din Turburea şi Şipotu, documente istorice privind atestarea documentară şi alte documente referitoare la Turburea, Şipotu, Spahii, Poiana, Cocorova…
Hotarele şi hotărnicia moşiei satelor Turburea. Important de reţinut este faptul că moşia Turburea exista sub administrarea Mănăstirii Brâncoveni, iar moşia Şipotu aparţinea Mănăstirii Polovragi. Un spaţiu important din lucrare este rezervat istoriei de la Revoluţia de l821 până la cele două războaie mondiale şi perioada 1944-1989. Sunt menţionate nume de persoane participante la mişcările de la 1821, 1877-1878, 1907, 1913, 1916-1918/1919, 1941-1945, monumentele istorice ridicate pentru perpetuarea memoriei eroilor din Turburea şi satele componente. În cadrul administraţiei localităţii Turburea se menţionează documente cartografice importante din timpul stăpânirii austriece, 1722, harta rusă din anul 1835, harta România meridiobală din anul 1864 şi alte doumente istorice care menţionează existenţa satelor, denumirile acestora şi unele organizări administrative ajungându-se până în anul 1968 când au reapărut judeţele. Conducerea obştilor săteşti erau sub conducerea unui pârcălab care mai târziu a devenit primar în comunele formate conform legii promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Pe un număr de pagini, autorul înscrie primarii şi notarii din Turburea, Şipotu, Poiana de Sus. Referitor la organizarea fiscală, se face un istoric al dărilor şi impozitelor de la 1700 până în prezent. La fel se procedează şi cu organele judecătoreşti, paza sătească, ocrotirea sănătăţii şi activitatea sanitar-veterinară.Un capitol aparte îl constituie Cadrul socio-demografic în care se arată evoluţia, mişcarea, structura populaţiei pe sexe şi vârstă, structura etno-culturală şi socio-economică, structura populaţiei după gradul de instruire… încheindu-se cu sistemul antroponimic local (denominaţie oficială şi populară). Această situaţie socio-demografică şi evoluţia numerică a acesteia apare în Conscripţia austriacului Virmond din anul 1722-1728, catagrafiile ulterioare din anul 1828 şi 1838 completate cu tabele relevante până în anul 2011. De asemenea, situaţia populaţiei României a fost înregistrată şi cu ocazia recensămintelor care au precedat pe cele din 1930, 1948 şi celelalte.N-am menţionat importanţa Regulamentul organic din anul 1831 care introduce pentru prima dată în Ţara Românească obligaţia înregistrării naşterilor, căsătoriilor şi deceselor în registre speciale cât şi modalitatea de completare şi păstrare a acestora, sarcina revenind preoţilor, pentru ca, după 1865, această importantă sarcină să treacă la primării. Autorul nu pierde din vedere situaţia natalităţii şi a mortalităţii, tramsmiţând îngrijorare în privinţa ratei natalităţii în scădere la nivel local şi naţional din mai multe cauze: liberalizarea avorturilor, educaţia precară a tinerilor în legătură cu instituţia familiei; scade numărul căsătoriilor, creşte rata concubinajului, a celibatului, vârsta la căsătorie, numărul mare al divorţurilor, plus condiţiile de viaţă şi muncă neatractive în România. Prezentând apoi Cadrul economic, autorul face referiri la agricultura, industria, comerţul, căile de comunicaţii şi evoluţia acestora (organizări, reorganizări) până în zilele noastre. În ceea ce priveşte industria locală, se menţionează morile, fabrica de cherestea, fabrica de ţiglă, exploatarea forestieră, extracţia şi prelucrarea ţiţeiului şi a gazelor. În anul 1983 a fost înfiinţată Schela de Producţie Gaze Turburea cu activitate şi în comunele Stejari, Căpreni (inclusiv Bulbuceni), Hurezani, Bustuchin, Bărbăteşti. Spre final, harnicul cercetător şi om de cultură Nelu Vasile prezintă complexitatea fenomenului spiritual în comuna Turburea cu referire la parohii, şcoli, activitatea cultural-sportivă, caracterizarea etnografică şi folclorică. Cele mai vechi date despre lăcaşuri de închinăciune ţin de toponimie, dovedind faptul că pe aceste meleaguri creştinismul a pătruns încă de la începuturile sale. Toponimele Ruga, La Biserică, Piscul Bisericii, Piscul Călugăriţei păstrează amintirea vieţii creştin-religiose pe aceste sacre locuri, din vremuri îndepărtate. În legătură cu Parohia Turburea de Sus, Turburea de Jos, Şipotu, Poiana de Sus, Poiana de Jos şi Bulbuceni apar consideraţii privitoare la ctitori, evoluţia lăcaşurilor de cult şi pozele acestora, noi construcţii de biserici cu hramurile lor, numele preoţilor cu unele poze care au oficiat slujbele religioase şi care slujesc şi azi, în numele Domnului.
Cam în aceeaşi manieră este prezentată şi şcoala propusă prin Regulamentul organic, art. 368, mai întâi în capitale de judeţ ca mai apoi, din ordinul marelui vornic Mihail Ghica din anul 1838, „să se înfiinţeze prin toate satele şcoli…”; sistemul de învăţământ fiind cel lancasterian care va evolua spre sistemul de învăţământ conform Legii instrucţiunii promulgată de Al.I. Cuza şi următoarele. Sigur şi la acest subcapitol important apar şcolile cu schimbările care s-au porodus în diacronie, pozele cu şcoli, familii, număr de elevi şi dascălii care au lucrat în condiţiile vremurilor de altădată şi în condiţiile vieţii moderne de azi. În ceea ce priveşte activitatea culturală şi sportivă se amintesc numele unor valoroşi animatori culturali, cămine culturale şi directorii acestora, programe cultural-artistice, Biblioteca Turburea şi, din niţiativa profesorilor Liviu Poenaru, Ion Anastasia, Constantin Guţă şi Constantin Zgaibă, la 15 noiembrie 1965 s-a înfiinţat Cenaclul literar-artistic “Mihai Eminescu” ale cărui manifestări culturale, începând cu anul 1976, s-au produs la Floreşti, localitate aparţinând comunei Ţânţăreni, cu revista “Luceafărul la Floreşti” şi un muzeu memorial “Mihai Eminescu” realizate de Liviu Zgaibă (Poenaru) din Poiana. Manifestările s-au organizat anual cu ajutor de la forurile culturale din Craiova şi Târgu-Jiu. În continuare, autorul prezintă cercetătorii, publiciştii şi scriitorii din Turburea în număr de 14, începând cu Anastasia Ion şi terminând cu Nelu Vasile, cercetător, publicist, epigramist, iar din domeniul sportiv nominalizează 19 sportivi, incluzând şi pe Nelu Vasile- şahist, arbitru de şah şi preşedinte al Comisiei Judeţne de Şah la Gorj, între anii 1977-1986. După caracterizarea etnografică privind locuinţele-bordeie şi trecerea la locuinţe mereu în schimbare până la cele actuale, gospodăria ţărănească, industria casnică, portul popular, muzeul sătesc, hora ţărănească, apoi caracterizarea folclorică cuprinzând obiceiuri şi tradiţii în legătură cu sărbătorile de peste an, obiceiuri şi credinţe legate de principalele momente din viaţa omului: naşterea, căsătoria, moartea; credinţe, datini şi obiceiuri care se păstrează, cu mici deosebiri, în arealul Gilortului, Amaradiei şi în zona de confluenţă a judeţelor Dolj-Gorj-Vâlcea. Ca formaţie artistică interesantă este amintită Formaţia „Siderall”, cunoscută în judeţ şi în ţară (v. imaginea la pagina 401), iar ca solişti vocali se prezintă un număr de 9 persoane deţinătoare de premii şi trofee obţinute la diferite manifestări cultural-asrtistice în judeţul Gorj şi în alte oraşe ale României. Ce perspective are comuna Turburea? Cu toate dotările moderne din locuinţe şi edilitar-gospodăreşti, tendinţa spre o localitate urbană. Monografia comunei Turburea, judeţul Gorj, realizată de distinsul om de cultură, inginer Nelu Vasile, teleormănean naturalizat gorjean, este o întreprindere temerară, cvasicompletă, un adevărat model al genului. Locuitorii comunei Turburea pot fi mândri că au această carte de căpătâi de mare folos atât pentru prezent cât mai cu seamă pentru viitorime. Felicitări, domnule inginer Nelu Vasile şi mult succes în realizarea altor opuri importante care, sigur, perpetuu, vă animă spiritul!
Marin I. Arcuș
