-Doamnă, mâncați totul din farfurie?
Întrebarea o surprinde pe Maria care tocmai se așezase la masă într-o autoservire din Gara de Nord. În fața ei un copil cu ochii negri și părul tuns perie, o privește rugător și cu o ușoară teamă abia sesizabilă. E îmbrăcat sărăcăcios, dar curățel. Privește cu ochii mari și pofticioși farfuria din fața Mariei.
-Câți ani ai ? îl întreabă Maria cu voce caldă, privindu-l cu blândețe.
-Cinci sau șase, răspunde copilul din fața ei, cu sinceritatea inocenței vârstei.
Maria se ridică brusc de la masă și luându-l de mânuță se îndreaptă spre zona unde se servește mâncarea. Chelnărița se uită cu un aer superior, de om care le știe pe toate, zicându-i Mariei:
-Lăsați-i încolo de sărăntoci, doamnă, că stă toată ziua pe aici și cerșește. Nu se mai satură ăștia niciodată. E plin pământul de ei!
Maria o privește siderată:
-Doamnă eu nu v-am cerut părerea, vă rog să serviți băiețelul cu ce-și dorește. Femeia pare a se rușina și tace.
-Dar nu sunt băiat, doamnă, sunt fetiță, zice copila strângând-o ușor de mână pe Maria.
-A,da ? și eu care credeam că ești un mic cavaler, spune Maria zâmbind.
-Ia spune tu, fetiță frumoasă ce vrei să mănânci?
-Pot să cer orice ? întreabă fetița mirată.
– Da, cere ce vrei tu copilă! Zice Maria privind-o duios.
-Ce bine ! spune micuța și se uită peste mâncărurile expuse, calde și aburinde.
-Aș vrea chifteluțe cu sos, șnițel cu piure, ciorbiță cu cărniță mică și rotundă.
-Cu ce? întreabă Maria râzând și privind-o uimită, de cât ar putea să mănânce fetița de lângă ea !
-Cu cărniță rotundă, repetă copila mai mult în șoaptă.
-Adică perișoare, vrei să spui.
-Da, da răspunde copila bucuroasă !
-Altceva nu mai vrei ? întreabă Maria
Atunci fetița o privește de parcă nu-i vine să creadă că doamna e atât de cumsecade. Vrea să-i dea atâtea! Privește iar standul de mâncare de la un capăt la altul, ridicând rușinată privirea către Maria spune:
-O pizza mare cu mulți cârnați, dar dacă cer asta, îmi mai puteți lua și prăjitură?
-Desigur, spune Maria râzând cu poftă! De care vrei? și se întoarce spre vânzătoare:
-Dați-mi o prăjitură cum vrea copila.
-Aș vrea trei prăjituri cu multă ciocolată și frișcă de-aia albă și pufoasă, spune fetița și bagă capul rușinată în piept. Maria surâde când aude vocea copilei. Vânzătoarea își strânge buzele parcă înciudată, zicând:
-Vedeți, v-am spus eu că ăștia nu se mai satură! Maria o privește și cu o voce dură ca un tăiș de cuțit răspunde:
-Ascultă cucoană, în primul rând nu ți-am cerut părerea, așa că te rog să pui totul pe tavă și s-o aduci la masă. Aici ești plătită să-ți faci serviciul nu să-ți pui veninul pe tavă !
-Toată comanda? Silabisește cu o tonalitate scăzută femeia, parcă înnecându-se în propriile cuvinte.
-Absolut tot ce a comandat copila! spune Maria pe un ton rece și categoric.
-Imediat, doamnă, vă rog să mă scuzați !
Maria, cu fetița de mână se întoarc la masă, unde o așteptă fiica ei care o privește ca și cum nu se întâmplase nimic Doar își cunoștea mama care era miloasă cu cei năcăjiți, mai ales cu copiii sărmani. Se așează trăgând un scaun și pentru copilă. Femeia sosește cu tava și o pune cuvincios pe masă. Pe față i se citește respectul pentru doamna care o pusese la punct.
-Mama, ai comandat atâta mâncare pentru o burtică așa mică! Și râde ușor privind-o cu admirație pe mama ei, care și acum la o vârstă nu tocmai ușor de zis, arată bine și e frumoasă.
-Mami meu minunat ! spune fiica ei privind-o cu multă dragoste. Fetița începe să mănânce cu poftă însă doar din chifteluțele cu sos, uitându-se mereu la geamul mare al magazinului ce se află în faţa mesei. Mariei i-a pierit foamea, iar fiica ei o privește pe copilă. Nici ea nu mai mănâncă. Fetița se uită insistent la geam. Maria privește și ea în aceeași direcție și vede o tânără cu un cărucior iar în brațe ținând un bebeluș învelit într-un scutec roz și ponosit de atâta folosință. Tânăra întoace capul fâstâcită când vede că e văzută dar rămâne pe loc. Copila de la masă nu mai mănâncă. Se uită către Maria zicând:
-Gata doamnă, m-am săturat !
-Așa repede? Acum ce facem noi cu atâtea bunătăți o întreabă Maria, deși o bănuială are deja.
-Aș putea să iau mâncarea acasă? că mai am o surioară mică. Să mănânce și ea ! Atunci Maria își dă seama că femeia ce privea insistent spre ele e mama copilei.
Maria face un semn către chelnăriță care vine imediat:
-Da, doamnă !
-Te rog împachetează totul de pe masă, apoi aduci pachetul aici.
-Numaidecât doamnă. Mai doriți și altceva?
-Nu, nu mai doresc nimic!
Afară femeia tânără mai întoarce capul din când în când cu sfială, privind spre ele.
-E mama ta ? Întreabă Ioana, fiica Mariei.
-Da, e mama cu surioara mea mică.
-Dar tati tău nu lucrează? insistă Ioana cu întrebări.
-Eu nu am tată, că ne-a părăsit și mami nu are servici!
Între timp femeia din local aduce pachetul și îl pune pe masă. Maria scoate portmoneul din geantă și plătește. Pare absentă și cu gândul în altă parte. Chipul ei este îndurerat.
-Pot să plec?
-Da, cum să nu! spune Maria și o mângâie cu blândețe pe fetiță.
-Dar pleci fără să-mi spui și mie cum te numești?
-Mă cheamă Ada, spune copila, apoi se apleacă peste masă pupând-o pe Ioana și se întoarce către Maria, zicând:
-Mulțumesc frumos, doamnă și o pupă repede pe obraz și pe Maria. Se ridică și pleacă grăbită cu pachetul pe care abia îl ține în brațe, grijulie și mândră, ca pe un trofeu. Afară, tânăra o așteaptă. Se întoarce către fiica ei și vorbesc amândouă, uitându-se la Maria. Femeia duce mâna la inimă și se înclină ușor, abia vizibil către Maria. Ca o mulțumire! Își ia fata de mânuță după ce pune pachetul în căruciorul sărăcăcios, mai face o dată aceleași mișcări și dipar toate trei în mulțimea, ca un furnicar de dute-vino, din Gara de Nord. Fiica ei privește îngândurată, zicându-și în gând: De ce oi fi ascultat-o eu pe mama care a ținut cu tot dinadinsul să călătorim cu trenul,și n-am luat mașina! Știe că mama, scumpa ei mamă, acum va suferi cumplit. Ca întotdeauna când își amintește ceva din trecutul ce rămâne o taină pentru copiii ei. âMaria are ochii în lacrimi. O tristețe nemărginită pare că a copleșit-o! Copila asta frumoasă și năcăjită o face pe Maria să alunece în trecutul atât de îndepărtat și dureros…
Ana Ildis
