Aşadar, “GORJEANUL” – ziarul nostru de suflet, în aceste zile rotunjeşte nouă decenii de viaţă tumultoasă, străbătând vremurile cu fruntea sus, demn şi responsabil în datul lui, aici, printre gorjeni, despre care, în paginile sale, Tudor Arghezi avea să reafirme faima noastră, anume că: „nu-i român precum olteanul, nu-i oltean precum gorjeanul”, în vatra lui străbună, unde, oricât ai umbla „nu dai de un prost”.
Ei bine, straşnic şi vertical prin felul său, „GORJEANUL” are meritul iluminării şi conştientizării noastre sădind şi răsădind în fiinţa celor ce trăim sub pavăza Parângului, încrederea în noi înşine deschizându-ne, mereu, calea către orizonturi mai bune, care, sigur îşi vor oferi limanul asemeni zorilor după întunericul nopţii.
I-a fost dat „GORJEANULUI” să îşi poarte facla printre ierburile mâloase ale secolului XX, începând cu anul 1924, prezent acolo unde te aşteptai mai puţin: printre sătenii dosădiţi din aşezările greu accesibile; în mijlocul meşteşugarilor ori al împricinaţilor din judecătorii; în şcoli, în aşezăminte spitaliceşti şi de cultură, în pieţele şi târgurile din judeţ; unde, constatând necruţător realitatea, îndemnând către lucruri bune; promovând reuşitele celor destoinici; ba, chiar punând pe masa de lucru a autorităţilor – spre grabnică soluţionare – a acelor greutăţi care umbreau bunul mers în felurite domenii.
Prezenţele sale constructive au fost posibile prin condeiul ascuţimilor intelectuale ce i-au proslăvit paginile, precum Jean Bărbulescu (directorul său), D.D. Culcer, Titu Frumuşanu, dr. Nicolae Hasnaş, Constantin Neamţu ş.a., făcând din propriile-i pagini o remarcabilă tribună a chemării neamului la consolidarea Marii Uniri a sa , 1 decembrie 1918, aici, în străbuna vatră a României Mari. Alături de care, un alt desăvârşit redactor al acestui ziar, Gheorghe Tătărescu, de obârşie rovinăreană, trudise mult timp ca prim – ministru încununând, „de la Nistru pân’ Tisa” – vatră după vatră – cea mai rodnică şi mai prosperă existenţă românească din întreaga sa istorie. El însuşi cu gândul mereu la noi, afirmând: „Florile vieţii mele sunt în Bucureşti, dar tulpina şi rădăcina sunt pe calea Jiului, în Gorjul meu drag”. „… consider că nu supăr pe nimeni dacă voi lua câte puţin de unde prisoseşte, ducând în judeţul meu ceva mai vitregit de natură”. Şi, aşa cum ştim, ne-a dăruit din plin cu toate harurile minţii lui.
Al II-lea Război Mondial găsise în „GORJEANUL” un mare cronicar ce îşi consacrase timpul şi paginaţia, zi de zi, tragicelor evenimente, ajutându-i pe toţi conjudeţenii să comunice cu cei oropsiţi pe fronturile din Răsărit, şi, mai apoi, cu cei dinspre Apus, unindu-ne pe toţi în lupta comună cu vitregia acelor timpuri urmate de sărăcie, de boli necruţătoare şi de foametea crâncenă a cărei durităţi era trăită de ziarul nostru ca fiind „Prima preocupare” – aşa cum declarase în editorialul semnat de Ion Stănescu Gighera, din 22 martie 1947 – ziar pe care îl am acum în faţă.
Totodată, accentuăm aportul acestui ilustru cotidian la marea operă de reconstrucţie a României, cu precădere în Gorj, începând cu anii ’50, susţinând avântul energiilor umane de neimaginat anterior, mai cu seamă în activitatea petrolieră, minieră, energetică, a construcţiilor de maşini, a materialelor de construcţii, în agricultură, învăţământ şi sănătate, avându-i la cârmă, în ordine, pe reputaţii: Iacob Xenofon, Nicolae Brînzan, Constantin Băleanu, Gheorghe Manoniu, Dumitru Prună şi pe Victor Buneci, înconjuraţi de gazetari prestigioşi, asemeni D-lor: Dumitru Tărăpoancă, Dumitru Albulescu, Felix Muler, Constantin Giorgi, Dumitru Cezan, Paul Plopa ş.a. Cât şi pe cei din Subredacţia Rovinăreană: D-nii Dorin Brozbă şi Ion Dănăşel.
Acelor minunaţi ziarişti le calcă pe urme alţi inimoşi confraţi în frunte cu D-na Ana Maria Stoica, uniţi şi prin tot mai puţinele satisfacţii pecuniare, dar luaţi de valul profesiei şi neslăbiţi de voinţa realizării unui cotidian tot mai perfecţionat într-ale conţinutului şi formei de-acum cu o deschidere de invidiat către inimile noastre, care, zilnic abia aşteptăm să ne limpezim gândurile cu noutăţile ce surprind pe „viu” realitatea gorjeană ori prefacerile româneşti în sensul binelui. Acestea făcându-şi loc în ciuda opreliştilor de tot felul. Noi (M.P.) având crezul că oamenii de frunte implicaţi în dregătoriile locale sunt capabili de iniţiative tot mai temeinice, fiindcă şi pe mai departe piedicile par a fi numeroase, riscurile nu se lasă mai prejos, timpul presează şi el, mijloacele continuă să fie reduse, iar adversităţile o ţin landra.
Acum, la an aniversar, îţi doresc „GORJEANULE” să ai şi în viitor o imagine şi o implicare eruptivă, „amplificată ca vulcanii ce proiectează pe Cer coloane de foc şi lavă”.
„LA MULŢI ANI!”
Mihail Pasere
25 noiembrie 2014
