Cercetările arheologice preventive de la Mănăstirea “Sfânta Treime” – Vișina, oraș Bumbești-Jiu, județul Gorj(II)

746

Complexul arheologic, notat de noi cu Cx 1, este o anexă a vechii Mănăstiri Vişina (probabil clădirea chiliilor), fiind de formă aproape rectangulară şi compusă din trei încăperi. În mijloc se află vatra unui cuptor semicircular, iar în încăperea de la limita nordică a casetei, fundaţii de piatră şi postamentul unei sobe (în apropiere ei descoperindu-se fragmente de cahle ceramice).
Fundaţiile din piatră (de râu şi de stâncă), cu completări de tuf calcaros și cărămidă, au fost puternic afectate de-a lungul timpului de fenomene naturale (alunecări de teren, pătrunderea unor rădăcini de arbori etc.) sau a diferitelor intervenţii antropice.
Complexul arheologic, notat de noi cu Cx 1, este o anexă a Mănăstirii Vişina (probabil clădirea chiliilor), fiind de formă aproape rectangulară şi compusă probabil din mai multe încăperi (cercetările din caseta C 1 evidenţiind existenţa a doar trei încăperi). În mijloc se află un cuptor semicircular, iar în încăperea de la limita nordică a casetei, fundaţiile de piatră şi postamentul unei sobe (în apropiere ei descoperindu-se fragmente de cahle ceramice).
Fundaţiile din piatră (de râu şi de stâncă), cu completări de tuf calcaros și cărămidă, au fost puternic afectate de-a lungul timpului de fenomene naturale (alunecări de teren, pătrunderea unor rădăcini de arbori etc.), sau diferitele intervenţii antropice.
Traiectul fundaţiilor, în unele zone ale clădirii, este deplasat spre nord, probabil din cauza unor alunecări de teren, complexul fiind poziţionat la baza unei pante orientate N –S. La unele colţuri fundaţia este completată cu cărămizi de dimensiuni diferite: 0,28 x 0, 14 x 0,6 m ; 0,14 x 0,14 x 0,5 m ; 0,21 x 0,15 x 0,6 m.
Vatra cuptorului menajer de formă semicirculară, are un diametru de 1,40 m, este amenajată în mare parte din fragmente de cărămizi, de dimensiuni mari şi mijlocii, aşezată orizontal, fiind delimitată pe margini cu cărămidă şi piatră cioplită dreptunghiular şi aşezată vertical pe latura mare. Spre est, la marginea vetrei apare un orificiu circular de cca. 0,40 m (probabil corlata – pentru evacuarea fumului), iar în jurul ei fragmente de chirpic ars. Tot aici apar fragmente de cărbuni şi cenuşă.
Pe una din cărămizile vetrei am descoperit o ştampilă cu inscripţia CIVC inversat (Cohorta a IV-a Cypria – unitate auxiliară de 500 militari, ce a staţionat în castrul de la Bumbeşti-Jiu ’’Gară,, în prima jumătate a secolului al II-lea d. Hr. ), într-un cartuş semicircular, ceea ce demonstrează că cele mai multe cărămizi folosite la amenajarea vetrei şi chiar la construcţia bisericii sunt aduse din castrele şi aşezările romane de la Bumbeşti-Jiu, ce se află situate la cca . 5 km sud de Mănăstirea Vişina. Tot aici s-au descoperit şi două fragmente de ţigle, provenite din acelaşi sit arheologic roman.
În complexul Cx 1 din caseta cercetată, pe lângă numeroasele fragmente ceramice lucrate la roata rapidă, am descoperit şi câteva fragmente de cahle de sobă, cu ornamente florale, provenind de la două tipuri; unul circular, iar celălalt dreptunghiular. După tipul şi maniera de lucru credem că pot fi datate în secolul al XVI- lea sau cel târziu în a doua jumătate a secolului al XVII -lea.
visina1Tot aici s-a mai descoperit şi un fragment ceramic cu smalţ de culoare verde-oliv şi ornamentat cu linii oblice incizate şi motive florale în relief, ce provine de la un castron (import bizantin?), precum şi o buză de la o farfurie cu ornamente profilate în relief şi orientate oblic, precum şi un fragment de gură de ulcior cu angobă roşie. S-au descoperit şi câteva obiecte din fier (două cuie şi un mâner de cuţit).
În concluzie, din punct de vedere tipologic, în complexul Cx 1 din caseta C 1 , a fost cercetat corpul de chilii aflat la cca. 9 m SV de clădirea bisericii Mănăstirii Vişina, acum prima dată descoperit. Pe lângă fundaţiile chiliilor s-a descoperit şi vatra cuptorului de uz menajer, ce datează din secolul al XVI-lea, cu mai multe refaceri de-a lungul timpului, ultima din secolul al XVIII-lea, aceasta fiind și ultima etapă de locuire a mănăstirii, când ea este părăsită de comunitatea de călugări care se deplasează spre Lainici ( cca. 12 km nord de Vişina), unde după 1780 s-a înfiinţat o nouă mănăstire.
Cea mai mare parte a inventarului arheologic descoperit în Cx 1 de la mănăstirea ,, Sfânta Treime,, de la Vişina, oraş Bumbeşti-Jiu, este constituită din ceramică, care pe lângă cantitatea relativ redusă, mai remarcăm starea extrem de fragmentară a acesteia. Această situaţie nu ne permite, decât cu puţine excepţii, reconstituirea tipologică a formelor de vase. Ceramica uzuală, realizată din pastă omogenă, cu o ardere completă de bună calitate, de culoare roşie sau neagră nu prezintă motive ornamentale, având suprafaţa lisă, ceea ce demonstrează viața austeră a călugărilor din această mănăstire.
În ceea ce priveşte tipologia ceramicii aceasta este uzuală (vase pentru prepararea mâncării, ulcioare), de lux (castron şi farfurie ornamentată cu motive florale profilate și linii incizate, orientate oblic), precum şi cele trei tipuri de cahle de sobă (două figurate, ornamentate cu motive florale și una simplă, de tip oală).
Alte artefacte descoperite sunt cele tegulare (cărămizi, ţigle), de provenienţă romană, aduse şi folosite la construcţiile din incinta mănăstirii încă de la începutul construcţiei acesteia, din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, la sfârşitul secolului al XIV –lea sau începutul celui de-al XV-lea.
Materialele din metal, descoperite în număr foarte mic, constau din cuie de dimensiuni reduse (cca 4 – 6 cm), cu profil dreptunghiular şi floare rotundă, precum şi un mâner de cuţit.
Încadrările cronologice avansate aici au la bază prelucrarea primară a materialului descoperit şi studiul bibliografiei avute la dispoziţie. Deşi nu au fost descoperite piese relevante din punct de vedere cronologic, totuşi, studiind documentele medievale, precum şi monografiile editate, am reuşit să ne pronunţăm asupra unei cronologii relative. Prin urmare, până la o analiză mai atentă a descoperirilor, în scopul valorificării ştiinţifice, datarea acestora în limite cronologice mai largi, ţine de actualul stadiu al cercetării.
Din punct de vedere cronologic, complexul Cx 1 poate fi datat în secolele XVI – XVIII, perioada de apogeu şi apoi de decădere a activităţii şi locuirii Mănăstirii Vişina. În datarea aceasta ne-am bazat pe studierea materialului ceramic şi al documentelor vremii.
Deşi suntem conştienţi că singurul complex arheologic descoperit până în prezent în incinta sitului Mănăstirii Vişina din oraşul Bumbeşti Jiu, nu pot să acopere o secvenţă cronologică atât de largă, în lipsa unui lot mai numeros de artefacte, nu ne permitem, momentan, să ne pronunţăm la o încadrare mai strânsă.
Cercetările arheologice preventive desfășurate în incinta mănăstirii ” Sfânta Treime„ de la Vișina, oraș Bumbești-Jiu, județul Gorj desfășurate într-un timp relativ scurt (între 20 aprilie și 9 mai 2015), au evidențiat faptul că spațiul din acest sit arheologic, prea puțin investigat de-a lungul timpului, este unul cu potențial arheologic deosebit.
Descoperirile recente și sperăm noi și viitoare, vor contribui la o mai bună cunoaștere a arhitecturii și implicit a vieții monahale din această zonă a Țării Românești, din perioada de început a Evului Mediu.
Prin aceste cercetări preventive au fost descoperite noi elemente de habitat monahal, precum și importante piese de inventar arheologic, pe baza cărora s-a putut sublinia relația cu alte centre similare din nordul Olteniei (Vodița, Tismana, Cozia etc.).
Ca urmare a cercetărilor arheologice preventive desfășurate în situl arheologic mănăstirea Vișina și a descoperirilor arătate mai sus, propunem păstrarea și protejarea complexului arheologic Cx 1, identificat în nordul secțiunii S2, caseta C1 drept fundații ale corpului de chilii, ale vechii mănăstiri Vișina, necunoscute până în prezent, în vederea extinderii cercetării arheologice și al valorificării acestor structuri arhitecturale.
În acest scop am cerut conducerii mănăstirii, ca să solicite proiectantului să modifice planul viitoarei construcții a clădirii administrative, deplasând-o spre sud, în urma extinderii ulterioare a cercetărilor preventive din secțiunile S1 și S2, nu s-au semnalat substrucții de clădiri.
De asemenea, în zona unde se preconizează să se construiască o pivniță și o anexă gospodărească, la cca. 150 m sud de ruinele mănăstirii, în urma cercetărilor preventive prin secțiunile S3 și S4 nu s-au descoperit substrucții și nici materiale arheologice.
Abrevieri și bibliografie.
AO = Arhivele Olteniei
BMI = Buletinul Monumentelor Istorice.
CA = Cercetări arheologice
DIR = Documente privind Istoria României.
d. Hr = după Hristos
DRH = Documenta Romaniae Historica
IBR = Istoria Bisericii Române
MCA = Materiale și Cercetări Arheologice, București.
MO = Mitropolia Olteniei

Andreescu Șt., Cazacu Matei, Mănăstirea Vișina, un monument din veacul al XIV-lea, în BMI, nr. 4, 1970, p. 433 – 446.
Apetrei C., Date și interpretări noi în legătură cu ansamblul rezidențial de la Polata – Gorj, Brăila,2009, p. 125 – 144.
Batariuc Paraschiva, Cahle din Moldova medievală, sec. XIV – XVII, Suceava, 1999.
Calotoiu Gh, Mocioi I., Marinoiu V., Mărturii arheologice în Gorj, Târgu Jiu, 1987.
DIR, veacul XVI, B, Țara Românească, vol I(1501 -1525), editura Academiei, București 1951, p. 90 -92, 94 – 95, 105 – 106, 142; Idem vol III, p. 131; Idem, vol. VI, p. 348 – 349.
Donat Ion, Fundațiile religioase ale Olteniei, partea I-a Mănăstiri și schituri, în AO, XV,1936, p 337 -340.
Istoria bisericii române, I, p.210 și 407.
Lăzărescu E., Nicodim de la Tismana și rolul său în cultura veche românească, în Romanoslavia , anul XI, București, 1965, p. 257 – 267.
Marcu-Istrate Daniela, Cahle din Transilvania și Banat de la începuturi până la 1700, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004.
Marinoiu Vasile, Romanitatea în nordul Olteniei, Editura Rhabon, Târgu-Jiu, 2004.
Moisil Iuliu, Repertoriu de localitățile istorice, preistorice ș.a. din județul Gorj, în AO,anV,nr, 23, 1926, p. 129.
Rădulescu Gabriela,Instalații de foc medieval timpurii și medievale în Transilvania de nord-est, catalogul expoziției.
Rădulescu Venera, Date arheologice referitoare la așezarea medievală de la Polata, municipiul Târgu Jiu, județul Gorj, în CA, nr. X, București, 1997, p. 249 – 254.
Rusu Adrian,Cahle din Transilvania (I), în revista Ziridava, nr. XIX – XX, Arad, 1996.
Stoicescu Nicolae, Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, I Țara Româească (Muntenia, Oltenia și Dobrogea), vol 2, editată de Mitropolia Olteniei, Craiova, 1970, p.714.
Ștefulescu Alexandru, Gorjul istoric și pitoresc, Târgu Jiu, 1904, p. 85 – 86.
Terteci C., Materiale arheologice din Râmnicul medieval (I), în revista Buridava, IX, Râmnicu Vâlcea, 2011, p. 140 -146.
Turdeanu A.T., Geografie istorică în hărțile secolului al XVIII-lea, Craiova, 1975.
Dr. Marinoiu Vasile

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here