Ce s-a întâmplat, joi, 26 iunie 2015, la ora 18.00, la sala de lectură Mihai Eminescu a Bibliotecii Judeţene „Christian Tell” Gorj a fost realmente un eveniment ce merită consemnat mai ales în cotidianul „Gorjeanul”, singurul care se arată în continuare deschis actului cultural-artistic.
Am participat la prima ieşire în spaţiul vizual public a Cineclubului „Ares” al Şcolii Populare de Artă din Târgu-Jiu, fondat de Vasile Pleşea, cu trei filme de scurt-metraj după cum urmează: „E greu pe pământ”, „Iia gorjenească”, „Călătorie prin Târgu Jiul de altădată”, manifestare girată şi moderată de George Drăghescu, regizor, scenarist, actor, poet, editor şi publicist cu un discurs specific, unic şi mereu autocenzurat.
Filmele, oricum, îl au în prim plan şi pe experimentatul fotocineast Vasile Pleşea, acel care, alături de alt maestru en titre, Teodor Dădălău, s-a ilustrat în acest domeniu ca producător prodigios şi inspirat, şi repet, pe acelaşi infatigabil G.D.
Dar relatarea mea nu-i chiar numai atât. În „E greu pe pământ” au interpretat poeziile lui G.Bacovia, într-un decor de toamnă programatic, actorii Ion Alexandrescu şi Monica Sfetcu, în acordurile divine ale violoncelului mânuit de Mircea Suchici, compozitor şi artist instrumental de excepţie. Ei îşi citeau – chipurile – versurile direct de pe frunzele îngălbenite şi purtate de vânt de çà-de là ce-n „bucata” lui Verlaine.
Dar şi ideea poemului scris pe-o frunză e în intertext cu aceea a unui micropoem al poetului ieşean Mihail Ursachi, cel care a pus umărul la lansarea celei dintâi cărţi a lui Marius Marian Şolea la editura la cârma căreia m-am aflat dimpreună cu Antonie Dijmărescu: „Alexandru Ştefulescu”. În „Iia gorjenească” ne-am bucurat de ilustrarea muzicală a lui Ştefan Popescu. Timp de 6 minute în secvenţele filmului nişte meşteriţe populare îşi prezintă, în faţa camerei de luat vederi, iile: acele ii pe care exact în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră le expuneau, la Casa Palmierilor, la Viena şi Teodor Dădălău şi Dan Adrian Popescu, unde s-au bucurat de un succes scontat, dar binemeritat, în tandem cu o lansare de modă inspirată de iia gorjenească. Vocea lui George Drăghescu clară, distinctă, o voce gravă citeşte scenariul etnografic şi totul devine limpede: imaginea iiei populare din Gorj o emblemă a unui trecut tradiţional, a unor tipare fabuloase în care semne străvechi îşi aşteaptă încă tălmăcirea.
(I.P.Brădiceni)
