Col. (r) Vasile Arimia, doctor în istorie – un model de viaţă

A văzut lumina zilei la 1 aprilie 1925, în comuna Budieni, în familia Petre şi Maria Arimia, agricultori din aceeaşi localitate.

A urmat cinci clase primare la şcoala din comuna natală, apoi Gimnaziul industrial din Cerăt – Pojogeni pe care l-a absolvit în anul 1941 (această instituţie de învăţământ a funcţionat în perioada 1924 – 1948). A intrat în producţie la fabrica de tâmplărie a Fraţilor Kontz şi Grigore Alexandrescu din Târgu-Jiu, unde, după doi ani, în urma unui examen, a obţinut carnetul  de lucrător.
Din noiembrie 1944 şi până în octombrie 1947 a lucrat ca meseriaş  la atelierele C.F.R. din Turnu-Severin şi Craiova.
În anul 1947 a fost încorporat pentru satisfacerea stagiului militar, la Regimentul 2 Grăniceri Brăila, în august 1948 a fost trimis la Şcoala Militară de la Breaza.
În luna februarie 1949 a fost avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat la Centrul de Instrucţie al Pompierilor din Braşov, după care şase luni la Grupul de Pompieri Ploieşti şi apoi la Bucureşti.
Pe parcurs şi-a completat studiile, urmând liceul din Bucureşti şi Facultatea de Istorie la Iaşi. În tot acest timp a fost ofiţer activ al Ministerului de Interne. În anul 1962 a susţinut teza de doctor în istorie şi a fost promovat în funcţia de director general adjunct, iar după desfiinţarea postului a funcţionat ca director în cadrul aceleiaşi instituţii până în luna octombrie 1985 când a ieşit la pensie.
În perioada când şi-a desfăşurat activitatea la Arhivele Statului a fost trecut în rezervă, lucrând  ca „personal civil”.
În afară de îndeplinirea exemplară a atribuţiilor funcţiei (dovadă longevitatea exercitării acesteia până la ieşirea la pensie), fiind doctor în istorie şi un împătimit al acestei discipline, Vasile Arimia a depus de-a lungul timpului şi o bogată activitate ştiinţifică în domeniu: a condus câţiva ani Revista Arhivelor – organ al Direcţiei Generale a Arhivelor Statului, a pregătit şi publicat lucrări de informare ştiinţifică, cataloage, îndrumătoare, inventare, ediţii de documente etc.
De asemenea, ca istoric, aşa cum ne spune chiar dumnealui, „lucrând acolo unde se păstrează izvoarele istoriei – documentele – m-am ocupat şi cu pregătirea şi publicarea  de documente, am iniţiat şi coordonat pregătirea şi publicarea în colaborare cu lucrători de la Biblioteca Centrală  de Stat a patru volume de documente „Mihai Viteazul în conştiinţa Europei” (1982 – 1986); trei volume de documente „Independenţa României” (1977); două volume „Românii la 1859” (1984); şase volume „1918 la Români” (1983 – 1986); patru  volume „23 August 1944” Documente (1984 – 1985); un volum „Revoluţia din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu”; două volume „Documente privind mişcarea muncitorească şi socialistă din Oltenia până la crearea P.C.R.” (1981) şi „Mişcarea revoluţionară şi democratică din Oltenia 1921 – 1944” (1986); două volume  de Documente Antonescu – Hitler, „Corespondenţă şi întâlniri în 1940 – 1944” (1981); un volum de Documente „Cartea Neamului Marea Unire de la 1918” (1993).
Conjudeţeanul nostru domnul dr. Vasile Arimia a realizat şi un număr important de lucrări de sinteză în colaborare cu alţi publicişti din care redăm: „Poliţia din Gorj. File de istorie” (1998). Colaborare Vasile Arimia, C. Codiţă, Gheorghe Gârdu şi Toma Iancu; „Instituţii judeţene ale administraţiei de stat: Prefectura şi Consiliul Judeţean Gorj”. Colaborare cu Pantelimon Manta şi N. Mischie (2000); „Istoria Pompierilor militari bucureşteni” (1996); „Personalităţi gorjene de-a lungul istoriei” (2000) autori Vasile Arimia, Vasile Bobocescu, N. Mischie, Dan Neguleasa şi Alexandru Păsărin; „Familii şi neamuri boiereşti din judeţul Gorj” autori Vasile Arimia şi N. Mischie (2002) etc.
Împreună cu fostul coleg şi prieten Ion Ardeleanu au avut o iniţiativă preţioasă şi anume cercetarea şi valorificarea „Însemnărilor zilnice” ale unor personalităţi şi au trecut la publicarea lor. Au fost publicate până acum: „Grigore Gafencu. Însemnări zilnice 1939 – 1942” (primul volum); „Cartea neamului”. Documente istorice privind Marea Unire din 1918. Colaborare Vasile Arimia, Ion Ardeleanu şi C. Botoran; Regina Maria a României: „Însemnări zilnice” anii 1919 – 1927. Ediţie iniţiată şi realizată de dr. Vasile Arimia.
Dr. Vasile Arimia împreună cu Ion Ardereanu şi Alex Cebuc au scris „Istoria Partidului Naţional Ţărănesc. Documente 1926 – 1947”. (1994),
Dr. Vasile Arimia a scris şi monografii. Astfel în anul 1977 a elaborat împreună cu un colectiv „Monografia Întreprinderii”, „Vulcan” din Bucureşti 1904 – 1975”, iar în anul 2005 a publicat „Monografia satului Budieni” (satul său natal) împreună cu Nataşa Popovici, fiica sa. În anul 2009 a scris „Gorjul cultural” Secolul XX (1910 – 1990). Are în pregătire, în stadiu avansat „Monografia comunei Peştişani”.
În anul 2011 a scris o carte care poartă titlu „Arhiviştii oameni ai timpului lor” în care se ocupă mai ales de şefii instituţiilor de arhivă.
Iar în ultima perioadă împreună cu V. Ionici şi Marian Păuna, se ocupă de „Drumul vieţii” din care a apărut volumul I.
A mai publicat şi alte lucrări, studii şi comunicări ştiinţifice în diferite reviste şi ziare.
Unele din lucrările publicate au fost distinse cu premiul Academiei şi alte recompense.
În întreaga sa viaţă, dr. Vasile Arimia n-a întrerupt  nicio clipă legătura cu oamenii de pe meleagurile natale. Stă mărturie faptul, aşa cum se observă cu uşurinţă, din cele de mai sus, că numeroase din lucrările sale abordează probleme din istoria Gorjului sau a unor localităţi ale judeţului nostru.
De-a lungul anilor i-a sprijinit pe foarte mulţi gorjeni ce i s-au adresat cu diverse probleme.
Este un om sobru, respectuos, de mare onestitate şi solicitudine. Deşi avea o vârstă venerabilă (peste 80 de ani) a răspuns la solicitarea prof. dr. Gheorghe Gămăneci care fiind Inspector general adjunct al I.Ş.J. Gorj  se ocupa de scrierea Istoriei învăţământului gorjean.
Încheiem rândurile de faţă în care am încercat să-l prezentăm pe gorjeanul col.(r) dr. Vasile Arimia  (doctor în istorie) astăzi când împlineşte 90 de ani de viaţă. Îl admirăm, îl felicităm, îi mulţumim pentru tot ceea ce a realizat şi-i urăm din toată inima La Mulţi Ani! cu sănătate împreună cu cei care îi sunt apropiaţi şi dragi.
Titu Pânişoară