Cultura

Comuna Godineşti – vatră strămoşească a judeţului Gorj

 | 23 iunie 2015, 00:01 | 0 comentarii | 

Comuna Godineşti este situată în partea de Nord-Vest a judeţului Gorj, în zona dealurilor subcarpatice interne (Subcarpaţii Getici), pe cursul mijlociu al râului Tismana, care o străbate pe direcţia Nord-Sud.

Semnatura eletronica CertDigital

Din punct de vedre teritorial, comuna Godineşti se învecinează cu: oraşul Peştişani, la Sud cu comunele Câlnic şi Ciuperceni, iar la Vest cu comuna Glogova.
După ultima organizare administrativ-teritorială a României, în conformitate cu Legea nr.2 din 16 februarie 1968, actuala comună Godineşti se compune din şapte sate: Arjoci, Chiliu, Câlceşti, Godineşti, Pârâu-Pripor, Pârâu-Vale şi Rătez.
Trebuie avut în vedere faptul că atât în ultimii 30 de ani ai secolului al XIX-lea, cât şi în cei aproape 70 de ani din secolul al XX-lea, comuna Godineşi a fost formată fie numai din două sate: Arjoci şi Godineşti, fie din patru sate: Arjoci, Chiliu, Godineşti şi Racoţi sau: Arjoci, Celei, Godineşti şi Racoţi.
În marele dicţionar geografic al României din 1900 întocmit de G.I. Lahovari, pe teritoriul actualei comune Godineşti sunt menţionate patru „comune rurale”: Câlceşti, Godineşti şi Părăul în judeţul Gorj şi Rătezul în judeţul Mehedinţi.
Legea comunală adoptată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în data de 31 martie 1864, organiza pentru prima dată „comuna rurală” investind-o cu personalitate juridică. În urma aplicării acestei legi au fost declarate comune rurale două cătune: Câlceşti şi Godineşti. În 1877 este declarat comună şi cătunul Părău. Toate cele trei comune rurale făceau parte din plaiul Vulcan, judeţul Gorj, iar comuna rurală Tătez aparţinea plaiului Cloşani din judeţul Mehedinţi.
După adoptarea Legii comunale şi a Legii rurale din 1864, se impunea ca o necesitate ca „locuinţele ce aparţin în circumscripţia unei comune să se grupeze la un loc, într-un mod sistematic având ca exemplu formarea comunelor şi locuinţelor din Germania şi din alte state civilizate. Se argumenta că, altfel tinerii nu vor putea urma şcoala care este mai la centru, ei aflându-se la distanţe depărtate, trecând mai cu seamă iarna peste dealuri, peste văi, peste păduri şi peste râuri fără poduri.”(A. N. I. C., fond Ministerul de Interne, Administrativ, dosar nr. 193/1869, filele 32, 41).
Atunci, satele comunei Godineşti iau actuala formă, toţi sătenii retrăgându-şi casele de o parte şi de cealaltă a drumurilor existente, având un aspect „liniar”, fiind amplasate precum „mărgele înşirate pe o aţă”.
La începutul secolului al XX-lea, în 1906, comuna Godineşti în cele patru sate ale sale: Arjoci, Chiliu, Godineşti şi Racoţi, avea o populaţie de peste 3000 de locuitori.
În 1912, în privinţa numărului populaţiei, satul Godineşti era al treilea din judeţul Gorj cu 1958 de locuitori, fiind întrecut numai de două sate: Gârbov cu 1978 de locuitori şi Borăscu cu 1965 de locuitori(Baranovsky, N şi colaboratorii-judeţul Gorj, 1971).
În prima jumătate a secolului al XX-lea, satele actualei comune Godineşti au făcut fie parte din plase Brădiceni, fie din plasa Câlnic, la aceste plase fiind şi judecătorii rurali.
La intervenţia prefectului Alexandru Crăciunescu, fost învăţător în comuna Godineşti, ulterior fiind şi revizor şcolar, în 1946, s-au mai înfiinţat trei plase pe lângă cele existente printre care şi plasa Godineşti ”aceasta în vedrea unei mai bune adminstrări a judeţului”, măsură ce s-a aprobat prin decretul 2824/1946 cu data de 1 aprilie 1946.
La acea dată, judeţul Gorj avea 127 de comune cuprinse în nouă plase: Brădiceni, Bibeşti, Godineşti, Novaci, Peşteana-Jiu, Târgu-Jiu, Târgu-Cărbuneşti, Târgu-Logreşti şi Turceni. (Gorjanul, nr. 19-20 din 10 mai 1946). În anul 1950 a apărut Legea nr. 5 de „reorganizare administrativă” (Buletinul Oficial al Republicii Populare România, anul II, nr, 77 din 8 septembrie 1950). Conform noii legi, teritoriul României se împărţea în: regiuni, raioane, oraşe şi comune.
Deci, judeţele şi plasele au dispărut, apărând, însă, raioanele care şi teritoriul şi ca număr de populaţie erau mai mici decât judeţele. În acelaşi timp au apărut regiunile formate din mai multe raioane.
Ca urmare a acestei reorganizări teritoriale, judeţul Gorj s-a desfiinţat, înfiinţându-se regiunea Gorj, cu centrul administrativ oraşul Târgu-Jiu, cuprinzând în componenţa sa teritorială fostele judeţe Gorj şi Mehedinţi şi câteva comune din judeţul Dolj.
Regiunea Gorj se compunea din două oraşe de subordonare regională: Târgu-Jiu şi Turnu Severin, opt raioane (Strehaia, Vânju Mare, baia de Aramă, Târgu-Jiu, Filiaşi, Turnu Severin, Gilort şi Hurezani) şi 206 comune. Comunele Godineşti şi Câlceşti făceam parte din raionul Baia de Aramă.
În 1952, regiunea Gorj s-a desfiinţat, raioanele acesteia făcând parte dintr-o regiune mai mare, regiunea Craiova şi apoi Oltenia.
Comuna Godineşti formată din satele: Arjoci şi Godineşti şi comuna Câlceştiformată din satele: Câlceşti, Chiliu, Pârâu-Pripor, Pârâu-Vale şi Rătez au făcut parte din raionul Baia de Aramă până la data de 1 ianuarie 1965, când acesta a fost desfiinţat, iar în continuare până pe data de 16 februarie 1968, când a fost votată noua lege administrativă, cele două comune au făcut parte din raionul Târgu-Jiu, regiunea Oltenia. Începând cu data de 16 februarie 1968, comunele Godineşti şi Câlceşti s-au contopit într-o singură comună cu reşedinţa în satul Godineşti.
Începând cu luna ianuarie 1989, reşedinţa comunei Godineşti este mutată la Câlceşti, motivându-se de organele judeţene de partid şi de stat, că la Câlceşti se află „fabrica”, respectiv Cooperativa Agricolă de Producţie, în timp ce satul Godineşti era necooperativizat, iar conducerea locală de partid şi de stat fiind „departe” de CAP întâmpină greutăţi, în supravegherea, îndrumarea şi controlul activităţii acestei „fabrici”. Începând cu luna iunie 1989, comuna Godineşti a fost desfiinţată, satele Arjoci şi Godineşti, nefiind cooperativizate au fost arondate comunei Tismana, iar satele: Câlceşti, Chiliu, Pârâu-Pripor, Pârâu-Vale şi rătez au fost trecute la comuna Ciuperceni. După evenimentele din decembrie 1989, la 1 ianuarie 1990, comuna Godineşti a fost reînfiinţată, având în componenţa sa cele şapte sate aparţinătoare din 1968.
Satele componente ale comunei Godineşti sunt rezultatul unui proces îndelungat, a căror înfăţişare s-a schimbat în funcţie de condiţiile naturale ale mediului înconjurător, dar şi în funcţie de situaţia socială şi economică.
Prima aşezare din comună, înscrisă în documente este satul Godineşti, atestat documentar în anul 1483. Satul Godineşti de pe moşia lui Jupân Cârstea, socrul lui Hranitul Spătar, a fost dăruit de radu cel Frumos sfintei Mănăstiri Tismana împreună cu satele: Tismana, Pocruia şi Ohaba. La 1483, Vlad Vodă Călugărul confirmă această danie: „şi am dat acest de faţă crisov la domniei mele, egumenului erou Matei şi tuturor fraţilor, care se găsesc în acest locaş ca să fie moşii, anume … şi Godineşti, de la scorul Hraniţilor” (Alexandru Ştefulescu, Gorjul pitoresc şi istoric, 1904). În alt crisov din 15 iunie 1493, Vlad Vodă Călugărul dă „Bălăneştii şi Budieni lui Hranitul Spătar, soţiei sale Maria şi fiilor lor, pentru că le-au luat fratele Domniei Mele, Radu Voievod, Pocruia şi Godineştii de la Socrul Hraniţilor” (Alexandru Ştefulescu, Gorjul pitoresc şi istoric, 1904).
Satul Câlceşti este atestat documentar în anul 1592. Alexandru Vodă Bogdan prin crisovul său din 2 februarie 1592, Bucureşti, confirmă lui Mitrea mai multe cumpărături la Câlceşti: „…şi iar a cumpărat Mitrea moşie în Câlceşti, partea lui Tigul, toate din sat cu 900 aspri şi…o silişte în sat şi o crivină de la Stan din Câlceşti cu 6 aspri şi…o crivină la râu şi o silişte în sat de la popa Lupu cu 64 aspri”. (Alexandru Ştef
În timpul lui Radu Şerban-Vodă (1602-1611), pârvul din Stejerei a cumpărat un răzor de vie în dealul Câlceştilor de la Zaharia din Boboieşti.
La 20 iunie 1632, Viga Podeanca lasă Mănăstirii Tismana via sa din Câlceşti.
Satul Pârâu Vale este atestat documentar în anul 1638. În crisovul lui Matei Vodă din 1 iunie 1638, Sadova, relativ la confirmarea stăpânirii jupânului Ancăi din Fărcăşeşti peste mai multe moşii se menţionează Pârâul „…pentru ca să-i fie ei toate moşiile de moştenire…ale bărbatului ei, Pătru Armaş şi din Pârâu jumătate…însă să se ştie că au ales aceşti 12 boieri şi partea lui Dragomir, fiu vitreg al Ancăi, din toate moşiile, anume satul Pârâu, tot satul cu toate hotarele şi cu toţi vecinii şi cu toate veniturile” (Alexandru Ştefulescu. Gorjul pitoresc şi istoric, 1904).
Referitor la satul Pârâu Pripor se arată că: „Miloş din Pârâu a fost logofăt, care, martor la zapişul său din 13 mai 1663, relativ la confirmarea vecinilor Stoica Milea Balaci şi Dragotă au fost fiii lui Badea din Pârâu. Au fost martorii lui Stoica Postelnicul şi au zălogit sălaşul de ţigani din Pârâu” (Alexandru Ştefulescu. Gorjul pitoresc şi istoric, 1904).
Despre satul Rătez, care a aparţinut de-a lungul anilor de judeţul Mehedinţi, în lucrarea sa „Valea Motrului-Itinerar turistic”, I. Al. Florescu afirmă că: „Ţepeluş se retrăsese în iatacul lui şi tocmai se pregătise de culcare, după ce gustase cam mult din vinul foarte căutat în ţară din via Glogovei de la Rătez”. Ţepeluş a fost omorât la Glogova în 1482, dovadă convingătoare că satul Rătez exista ca aşezare omenească în secolul al XV-lea şi cu siguranţă mai înainte. Despre satul Arjoci, legenda spune că primul om care s-a stabilit aici ar fi fost un oarecare Vasile Arjoca, venit din Bitolia, ca cioplitor de piatră. În anul 1643, trecând pe aici domnitorul Matei Basarab, care venind de la Baia de Aramă, mergând spre Craiova a găsit pe acest Arjoca pescuind în râul Tismana. Lângă el, pe malul râului, Arjoca avea un fluier. Domnitorul l-ar fi pus pe Arjoca să cânte din fluier, acesta cântând aşa de binecă l-ar fi minunat pe Vodă. Domnitorul l-ar fi întrebat pe Arjoca să spună din ce sat este, iar acesta i-ar fi răspuns domnitorului că nu este din nici un sat şi că el îşi are coliba aici, aproape. Domnitorul Matei Basarab a zis atunci ca satul ce se va înjgheba pe lângă coliba lui Arjoca să se numească Arjoci (Gheorghe Dobrescu-Monografia satului Arjoci, 1945).
În legătură cu satul Chiliu, legenda spune că în drumul său spre Tismana, unde a ridicat o mănăstirea, călugărul Nicodim ar fi construit o chilie, la marginea unei păduri, în jurul căreia ulterior s-a format satul.
În concluzie, teritoriul comunei Godineşti face parte din zonele de veche locuire umană ale judeţului Gorj.
Profesor Ilie Vâlceanu

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL