În organizarea Senatului Universității «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, vineri, 11 martie 2016 s-a desfășurat Conferința «Educația și criza de identitate», cu participarea unor cadre universitare prestigioase și a unor specialiști din învățământul nonuniversitar, personalități reprezentative din viața academică, din viața școlii, din presă, oameni care de timp îndelungat, nu doar că au trudit în domeniul educației, ci, au venit și cu soluții de bază. Derulată în cadrul celor trei segmente de alocuțiuni și dezbateri care au avut loc începând cu ora 10,00 și până seara târziu. Conferința desfășurată la sediul Universității, din Campusul Studențesc Debarcader, str. Tineretului, nr. 4, poate fi considerată un real succes mediatic și științific, deoarece a exprimat, în esență, nevoia redobândirii identității educației românești, poate și ca un semnal de alarmă serios, menit să atragă atenția asupra singurului proiect de lege adoptat de o universitate din România, prin care se arată importanța capitalului educațional, ca o componentă de bază a capitalului social, așa cum avea să sublinieze în cuvântul de deschidere chiar inițiatorul și mentorul acestui forum științific, domnul Prof. univ. dr. Adrian Gorun.
“Toată lumea pare de acord cu ideea că învățământul românesc este în criză”
Adresând cuvinte de mulțumire celor care au răspuns invitației de a participa la Conferința Națională de la Târgu-Jiu, moderatorul întregului program a prezentat mai întâi cadrul general al dezbaterilor, apreciind faptul că spațiul academic este unul eminamente cultural, iar într-un asemenea context, educația poate fi validată ca o investiție care se dovedește rentabilă pe termen lung, mai ales că în multe privințe, criza de identitate a educației se dovedește un fenomen generalizat. S-a convenit ca în baza unui consens, participanții să evidențieze punctual, prin argumente întemeiate, ce domenii suportă discuții care se impun atenției și care să presupună o relativă intervenție pe termen lung, dar, fără a genera experimente pe generațiile tinere. În ultimă instanță, conferințele prezentate să stabilească, ce anume 
trebuie schimbat iminent, ca să nu mai discutăm despre pierderea relevanței și mereu pierderea de identitate a educației noastre. Domnul Președinte, Adrian Gorun a deschis bogata serie a intervențiilor la microfon, spunând, printre altele: “Aș spune că astăzi, avem bucuria și în același timp satisfacția imediată de a prefața dezbaterile conferinței noastre cu alocuțiunea domnului prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, Președintele Uniunii Scriitorilor din România, un adevărat nume de referință al Conferinței de la Tg. Jiu, care a subliniat faptul că: “Toată lumea pare de acord cu ideea că învățământul românesc este în criză. De aceea, ministrul Curaj, iar aici facem abstracție de nume, a adunat o echipă de «specialiști», care, cu excepția domnului Solomon Marcus, membru al Academiei Române, eminent matematician, pe ceilalți nu-i cunosc, dar au început să «reformeze» disciplinele de studiu, având în vedere tocmai limba română, istoria și limba latină, pe ultima chiar eliminând-o, dar ceea ce m-a frapat este faptul că printre ei, adică printre acești «specialiști» nu este niciun umanist! Acum, pot spune că am venit la Târgu-Jiu pentru că mă simt jumătate oltean, după mamă, iar la olteni e ca la evrei, mama contează! Pot spune că stau bine cu principiile de bază a legii învățământului, iar legea aflată acum în vigoare ne spune că școala trebuie să educe dragostea și devotamentul pentru valorile învățământului, pentru marile personalități ale istoriei și ale culturii române. E o frază frumoasă, pentru că mi-am pus o întrebare care m-a «blocat», pur și simplu: cum să educ eu interesul sau plăcerea tinerilor pentru școală, dacă nu le cunosc viața lor? Nu cumva, școala trebuie să înceapă cu preocuparea de a-i învăța pe tineri, cum trebuie să învețe?” Acroșant și plin de vervă, domnul academician Nicolae Manolescu a încântat auditoriul și a impresionat prin acuratețea discursului său presărat cu metafore pline de conținut și de umor! Domnul Sabin Gherman, putem spune că a continuat seria expunerilor metaforice prin titlul: «Cum am ajuns în clasa a III-a la 47 de ani», îndemnându-ne să evităm disjuncția între «universități mici» și «universități mari», să nu fim “doar simple rezervoare de conștiințe”, ci, persoane active și profund implicate în decizia care privește actul educațional!
“Educaţia trebuie să răspundă provocărilor privitoare la scăderea razei de încredere pozitive a capitalului social, reconstruindu-şi identitatea”
În consistenta și cuprinzătoarea sa expunere intitulată: «Noua matrice existenţială şi criza de identitate a educaţiei», prof. univ. dr. Adrian Gorun a precizat că: “Educaţia trebuie să răspundă provocărilor privitoare la scăderea razei de încredere pozitive a capitalului social, reconstruindu-şi identitatea. Prin aceasta, ea trebuie să răspundă, deopotrivă, informativului şi formativului prin alegerea valorilor 
protejate prin norme de cooperare întemeiate în toleranţă, cinste, reciprocitate vs. norme ce promovează intoleranţă, corupţie, individualism exacerbat etc, care sunt circumscrise relativismului cultural”. În acest sens, putem spune că: “Noua matrice existenţială stă sub semnul mistificării informaţiei, viaţa însăşi fiind de neconceput în absenţa informaţiei, noua matrice existenţială reprezintă un cadru preconstituit în care indivizii convieţuiesc în baza unor norme şi reguli la care se adaptează din mers, iar făcând apel la resorturi ce ţin de natura umană (aspiraţia la libertatea neîngrădită) prin reproducerea pe scară largă a îndemnului «fără limite», chiar poate crea iluzia unui mod de viaţă absolut liber”!
Se atrage atenția factorilor de decizie asupra marilor probleme cu care se confruntă educația din România
În concluzie, a spus vorbitorul: “Noua matrice existenţială face din informaţie scopul şi suportul unic al existenţei însăşi, iar locul unor scopuri şi suporturi existenţiale plurale este luat de un scop şi un suport unic, societăţile din era informaţiei fiind organizate şi funcţionând invariabil informaţional”, ceea ce înseamnă că fiind înţeleasă ca formare a personalităţii individuale, prin transmitere culturală şi integrare socială, educaţia reprezintă un proces complex, la care coparticipă mai mulţi actori, mai ales că educaţia are ca rol esenţial compatibilizarea valorilor individuale cu valorile sociale, în condiţiile în care, natura umană – aceeaşi pentru toţi indivizii – se exprimă prin potenţiale individuale diferite, a precizat moderatorul conferinței de la Târgu-Jiu.
Au adus lucruri extrem de interesante și alți vorbitori prin intervențiile lor, prin expuneri pe care le vom prezenta mai detaliat în zilele următoare, dar, nu putem încheia fără a preciza că în cadrul Conferinței de la Târgu-Jiu a fost adoptată o rezoluție prin care se atrage atenția factorilor de decizie din domeniul educației asupra marilor probleme cu care se confruntă de atâta vreme educația din România.
Profesor, Vasile GOGONEA
