Crăciunul e mister, e iubire, e magie și întoarcerea la origini a multora dintre noi.
De Crăciun sărbătorim Nașterea Domnului, totodată născându-se în noi împlinirea, dragostea pentru aproapele nostru. Se nasc înăuntrul nostru sentimente pe care le credeam pierdute.
Când rostim cuvântul magic „Crăciun”, ne fuge gândul la familie, la cojile de portocală pe care bunica le pune și acum pe sobă pentru a răspândi mireasma în întreaga sa casă. Acum e momentul în care bunicii ne așteaptă să le călcăm pragul, părinții ne așteaptă îmbrățișările, prichindeii sunt nerăbdători să îl vadă pe Moșul. Parcă o văd pe bunica, singură acum, așteptându-ne pe noi, privind ulița pustie cu ochii înlăcrimați. Crăciunul ar trebui sărbătorit în fiecare zi… În fiecare zi ar trebui să oferim zâmbete, să oferim căldura sufletului nostru printr-o îmbrățișare sau un sărut. E Crăciunul!! Să fim buni, nu doar azi, ci în fiecare zi a fiecărui an! Ce ne costă o vorbă bună? Ce ne costă un lucru mărunt oferit cu dragoste infinită?
Crăciunul este despre Oameni, așa că, în această perioadă, Oamenii se vor culcuși în brațele tradiției… Copiii merg la colindat în Ajunul Crăciunului. Îmi amintesc de generația mea, când plecam cu toții și colindam satul întreg, cu picioarele înghețate și zăpada ce ne trosnea sub picioarele fragile. Uneori, nici mănușile nu erau de ajuns pentru a opri degețelele din tremurat. Pe atunci, ne grupam câte trei copii, iar unul din noi ținea la gât un săculeț făcut de mămicile sau bunicile noastre, pentru a strânge bănuții pe care oamenii îi ofereau. De demult, în sat răsuna glasul tuturor copiilor care, prin colind, spuneau câte o poveste. Îmi vin în minte imaginile cu mine, copilă cu glas duios, nerăbdătoare să plec la colindat, să încânt sufletele oamenilor blânzi. Erau câteva case care ne primeau cu portocale, prăjituri de tot felul, bomboane… Mă întreb acum, dacă aș oferi un covrig, mi-ați încălzi sufletul cu vocile voastre duioase asemeni unei mângâieri? Ați fi voi la fel ca și cei ce am fost noi odată?…
Minunatul meu sat, cu unii dintre Oameni simpli și dragi sufletului meu, mă umple cu energie pozitivă. Luminițele ce licăresc în curtea fiecăruia, luminează în același timp, străzile întunecate unde mai vezi câte un sătean ici-colo. Brazii de Crăciun împodobiți cu speranța că dorințele urmează să fie îndeplinite, prefac această sărbătoare în costume tradiționale. Luminițe viu-colorate, strălucitoare… Aceste momente magice ne transformă pe noi, Oamenii, în călători ai iernii; călătorim prin suflete, aflăm iubirea, armonia, cercetăm mese încărcate cu mâncăruri tradiționale precum sărmăluțele, cozonacii și multe altele…
Crăciunul înseamnă speranță, credință, recunoștință, IERTARE. Fiecare zi a anului este o binecuvântare, însă de Crăciun este timpul să oferim înzecit. Încă sper că Oamenii pot fi mai buni, și nu doar în zi sfântă, ci mereu. Dacă iubirea e în Oameni, atunci Oamenii sunt iubire…
Duțu Ștefania
