Piesa de teatru „Oameni şi şoareci” de J. Steinbeck, prezentată vinerea trecută pe scena Casei de cultură a sindicatelor, din municipiu, în interpretarea unui prestigios colectiv al Teatrului Naţional din Bucureşti, le-a oferit spectatorilor noştri emoţia reîntâlnirii cu una din capodoperele dramaturgiei americane contemporane. Autorul ei, laureat în 1962 cu Premiul Nobel pentru literatură, colindă astfel nemuritor pe meridianele lumii, prin mesajul operei sale, caracterizat printr-o profundă omenie şi înţelegere a omului de rând, a speranţelor sale spre mai bine, într-o lume imaginară dar convingător de reală, cu personaje simbolice, dar autentice, într-o lume a muncitorilor agricoli sezonieri, dintre care un George, Lennie, Candy, Slim sau grăjdarul de culoare Croocks, sclavi ai singurătăţii şi ai pribegiei, nutresc visul irealizabil al statorniciei şi cel al mulţumirii sufleteşti.
Jocul actorilor Emanoil Petruţ, Florin Piersic, Matei Alexandru, Florina Cercel, Victor Moldovan, Igor Barbu, Mihai Mălaimare a plăcut prin inteligenţă şi sensibilitate, într-o transpunere scenică aparţinând regizorului Alexandru Finţi, maestru emerit al artei, cucerind publicul prin firesc şi maturitate artistică, virtuţi interpretative anticipate, dealtfel, de spectatorii târgujieni la un colectiv reprezentativ pentru prima scenă a ţării.
Bucuria participării la un spectacol de o asemenea valoare a fost întregită în final, când regizorul Alexandru Finţi a destăinuit spectatorilor că vineri seara scena târgujiană prezentase în fapt a 500-a reprezentaţie cu drama „Oameni şi şoareci” de J. Steinbeck, după 13 ani de la premiera ei bucureşteană. Jubileul artiştilor Teatrului Naţional a oferit regizorului Alexandru Finţi prilejul unei succinte evocări a vieţii teatrale a Târgu-Jiului de odinioară, care a găzduit spectacole cu participarea marilor Vraca sau Enescu, ca şi a minunatelor condiţii create astăzi iubitorilor de frumos din ţara noastră. Actori şi spectatori, toţi cei de faţă au trăit vinerea trecută un moment unic, pe care-l consemnăm pentru înrîurirea lui educativă, întruchipând o dată mai mult nobila menire a slujitorilor Thaliei şi, în aceeaşi măsură, sensibilitatea reconfirmată a iubitorilor de teatru din Gorj.
George Manoniu, Gazeta Gorjului, nr. 1267/18 iunie 1977
